Onegin de John Cranko: baletul romantic de descoperit la Opéra Garnier

Prezentat pentru prima dată în 1965 de coregraful John Cranko, Onegin este o transpunere în balet a romanului în versuri al luiAlexander Pușkin, o operă majoră a literaturii ruse din secolul al XIX-lea. În loc să pună accentul pe critica sa socială, Cranko alege să extragă esența sa dramatică și sentimentală, prezentând cinci personaje ale căror destine se întrepătrund. Bazat pe muzica lui Ceaikovski, acest balet neoclasic impresionează prin fluiditatea scriiturii și profunzimea psihologică a personajelor sale.

Baletul o urmărește pe Tatiana, o tânără visătoare și romantică, care se îndrăgostește de Onegin, un dandy deziluzionat. Acesta o respinge cu răceală înainte de a-și da seama, mult prea târziu, că și-a lăsat adevărata dragoste să-i scape printre degete. Între timp, un duel tragic îl învrăjbește pe prietenul său Lenski, precipitându-i și mai mult izolarea și regretele.

Onegin se va adresa mai ales iubitorilor de balet narativ și drame romantice. Prin coregrafia solicitantă și expresivă, Cranko dezvăluie chinurile sufletului uman, între iluziile pierdute și dezamăgirile în dragoste. Fanii repertoriului neoclasic vor găsi ecouri ale altor mari baleturi narative precum Manon de Kenneth MacMillan și The Lady of the Camellias de John Neumeier.

Acest balet este recomandat în special celor care apreciază operele în care dansul transcende cuvântul rostit pentru a transmite emoții crude, sincere. Pe de altă parte, publicul care caută o reinterpretare contemporană sau o punere în scenă modernizată ar putea găsi această versiune prea fidelă tradiției clasice.

• Citește și el
• Săptămâna viitoare 24-30 martie 2025 la Paris: Ce se întâmplă și ce este gratuit?

Introdus în repertoriulOperei din Paris în 2009, Onegin a devenit o întâlnire așteptată cu nerăbdare de iubitorii de balet. Cu decorurile sale rafinate, de la casa de la țară a surorilor Larina la splendoarea sălii de bal a prințului Gremin, această operă captivează atât prin frumusețea sa vizuală, cât și prin intensitatea sa dramatică. O ocazie rară de a (re)descoperi un balet de o sensibilitate rară, pe muzica atemporală a lui Ceaikovski.

Acest articol se bazează pe informații disponibile online; nu am văzut încă spectacolul sau piesa menționată.