O revenire în forță după nouă ani de absență în Europa! Nouă ani în care fanii System of a Down nu au încetat să creadă că într-o zi își vor revedea trupa favorită live în Hexagon. În cele din urmă, la Stade de France, la porțile Parisului, Serj Tankian, Daron Malakian, Shavo Odadjian și John Dolmayan au decis să își așeze bagajele în cadrul noului lor turneu european. O premieră pentru această referință a metalului alternativ, care până acum nu fusese pentru acest stadion legendar din Seine-Saint-Denis.
Ce joi 2 iulie 2026, pentru primul din cele două concerte pariziene ale trupei americane în spațiile din Île-de-France, spectatorii erau așadar în așteptarea startului. Din 2001 și succesul mondial al celui de-al doilea album, "Toxicity", fanii au crescut și au înaintat în vârstă. Însă entuziasmul și emoția de a vedea în avion live în Paris acest grup emblematic de metal alternativ sunt resimțite clar. Tricourile cu imaginea SOAD sunt pe lângă toate în tribune și în zona pelousei în această seară de joi.
Însă înainte de a da capul în bătaie la headbanger și de a sări pe piesele System of a Down, publicul de la Stade de France a avut parte de two opening acts destul de spectaculoase, dacă se poate spune așa, începând cu Acid Bath. Puțin cunoscuți pentru generația tânără, Acid Bath s-a reformat recent, după ce acest grup american de sludge își încheiase cariera în 1997, în urma decesului basistului Audie Pitre într-un accident rutier. Anul acesta iată-i din nou în prim-plan, în special la Hellfest, dar și în deschiderea pentru SOAD.
Nu e ușor să deschizi seara, dar cvintetul din Louisiana s-a descurcat minunat. După o introducere despre celebrul Black Sabbath al formației Black Sabbath, anunțată la ora 18:30, Acid Bath a interpretat cinci dintre piesele lor vechi, printre care apreciatele Tranquilized și Bleed Me an Ocean. Vocea aparte a solistului Dax Riggs ne dă fiori, în timp ce sonoritățile ce îmbină doom metal, blues și rock gotic ne cuceresc rapid. Este clar că această trupă americană a meritat să se reformeze și să urce din nou pe scenă la 27 de ani de la despărțire.
Alt stil, altă trupă cu Queens of the Stone Age. Trupa americană condusă de charismaticul Josh Homme intră pe scena de la Stade de France la ora 19h30 pentru un set de o oră impecabil, ritmat de câteva dintre cele mai mari hituri ale lor. "Little Sister", "Go With the Flow", "Sick, Sick, Sick", dar și "No One Knows", cântat în cor de o bună parte a publicului, sau încă "Run, Pig, Run" pe care formația nu l-a mai interpretat în turneu din 2008... Ducând la primele circle pits ale serii, QOTSA a cucerit cu siguranță ochii și urechile publicului de la Stade de France, și pe ale noastre!
Suntem la doar câteva minute distanță de începerea concertului System of a Down, iar publicul încinte atmosfera treptat cu valuri de ovații și aplauze spontane. În peluză, un fan îmbrăcat în „Unde este Charlie?” se urcă pe umerii prietenului său și lansează un val uriaș de aplauze! Câteva drapele armenești - în referință la originile membrilor formației - flutură și ele în vânt. La 21h10, luminile se sting în sfârșit, iar trupa americană pășește pe scenă sub un torent de aplauze.
Este cu piesa "X", extrasă de pe albumul "Toxicity", când SOAD decide să deschidă acest spectacol. Cu șapca pe cap și ochelarii de soare fixați pe nas, Daron Malakian nu întârzie să scoată un strigăt cathartic. Se înțelege repede că multiinstrumentistul și vocalul armeno-american este într-o formă de zile mari, la fel ca și colegii săi Serj Tankian, Shavo Odadjian și John Dolmayan. SOAD nu pierde o clipă și leagă cu tonul devastator "Prison Song" care provoacă numeroase pogos în moshing. Apoi vin cele surpuitoare "Violent Pornography" și "Mr. Jack", unde îl regăsim pe Serj Tankian în spatele claviaturii, apoi o chitară în mână.
Toți îmbrăcați în negru, cu excepția lui Shavo Odadjian care în acea seară poartă șosete înalte galbene, membrii SOAD par să se bucure de revenirea la Paris după atât de mulți ani. De mai multe ori, îl surprinzi pe Serj Tankian făcând un mic zâmbet. Fanii sunt la fel de entuziasmați în timp ce setul abia începe. În fața scenei, pantofi și tricouri zboară peste capetele spectatorilor din primele rânduri. La parter, publicul este în picioare, în continuu. Picioarele, părul, și capetele se mișcă frenetic, urmând riffurile de chitară și ritmul bateriei.
Atmosfera se încălzește din nou cu I-E-A-I-A-I-O. Publicul este în fervoare și vibrează pe ritmul versurilor prezentate cu vervă de Serj Tankian. Urmează piesa Soldier Side - Intro. Welcome to the soldier side, where there's no one here but me. People all grow up to die, there is no one here but me, cântă Daron Malakian. Trupa continuă cu încărcare mare, lansând celebrul B.Y.O.B. și riffuri agresive. Publicul sare și strigă în timp ce versuri sunt proiectate pe patru ecrane mobile foarte subțiri și alungite, suspendate de scenă. No Coverage, no Shelter, no Future, se poate citi acolo.
Pentru restul spectacolului, tensiunea nu scade, iar piesele se succed cu aceeași vervă și același entuziasm: Soil, Deer Dance, Radio/Video sau chiar Bubbles și ritmurile sale complexe, incontestabilul Hypnotize, precum și irezistibilul Needles.
Serj Tankian nu este genul care să sară încolo‑încoace sau să alerge peste scenă. Nu. Destul de discret, liderul SOAD preferă din când în când să închidă ochii și să bată ritmul cu brațul stâng. Forța lui stă în voce. În această seară de joi, artistul ne oferă astfel o demonstrație impresionantă a capacităților sale vocale. Nu ai ce comenta! Dincolo, Shavo Odadjian își pregătește fețe expresive și pași mici, în timp ce Daron Malakian pare irezistibil de impulsiv și oferă o reprezentație incredibilă. Adevărate bestii pe scenă, cei doi formează cu adevărat o pereche redutabilă, iar energia lor este incredibil de contagioasă. În sală, mai multe circle pits se formează în același timp, în timp ce unul dintre spectatori scoate o fumigenă spre surprinderea tuturor.
Serata se scufundă și mai mult în euforie atunci când răsună primele note ale hitului mondial „Chop Suey!”, urmate de „Lonely Day”. Fără surprize, telefoanele clipesc în incinta din Île-de-France în timpul acestei piese, mai puțin nervoasă decât cele precedente, dar la fel de încântătoare.
Corpurile par obosite, dar seara nu s-a terminat încă. Publicul explodează de entuziasm la Lost in Hollywood, iar brațele ridicate se leagănă de la dreapta la stânga. Trupa își ia acum un moment să-și tragă sufletul, profitând de această clipă pentru a admira mulțimea de oameni în cel mai mare stadion din Franța. FANUL îmbrăcat în "Où est Charlie ?" își face din nou apariția pe umerii colegului său. Shavo Odadjian îl observă și mimează o cameră foto. System of a Down este aclamată îndelung. Formația pare să nu-și poată crede propriile urechi.
System of a Down, care de-a lungul timpului a promovat pacifismul și s-a opus războaielor, profită totodată de această seară pentru a dedica un cântec populației din Gaza, manifestanților din Iran și libanezilor. Formația decide apoi să continue cu "Aerials", unul dintre hiturile pe care fanii își doreau să le audă în cadrul acestui turneu. Pe ecranul central mare, sunt proiectate imagini cu acrobați trapezieni în plin număr.
Daron Malakian și Serj Tankian ne oferă apoi un moment foarte frumos pe piesa "Roulette". Cel de-al doilea chiar ajunge să sărute fruntea primului, sub privirile emoționate ale publicului. Pentru că în ciuda tuturor anilor trecuți, System of a Down pare mai unit ca niciodată. Joi seara, trupa și-a afișat clar buna înțelegere și bucuria de a reveni să cânte în Europa.
Dar nu e tot. SOAD mai are energie în picioare, iar publicul la fel. Dovezile? single-ul Toxicity, care împlinește în acest an 25 de ani și a dat numele celui mai celebru album al formației. Ca de obicei, telefoanele se ridică în număr mare iar fanii sunt înfierbântați în fața scenei! Profitând de această euforie, trupa o aduce pe scenă pe fiica bateristului, care sărbătorește ziua de naștere. Nici nu mai este nevoie de invitații: publicul nu se lasă și o strigă în unanimitate un Happy Birthday.
Întoarcerea la muzică vine în stil cu piesa "Sugar" iar System of a Down hotărăște să închidă cu farmec acest set de aproximativ 1 oră și 45 de minute. Am fi dorit să auzim mai mult după atâția ani de absență. Dar, vizibil fericiți, cei patru membri ai SOAD se îmbrățișează în fața publicului înainte de a saluta mulțimea și aruncă bețe de tobe și plectre în mulțimea din fața scenei.
În timp ce Stade de France a găzduit în ultimele săptămâni scenografii grandioase, precum cea semnată de David Guetta, System of a Down a mizat pe simplitate. Nici un decor monumental pentru această turne, nici măcar efecte pirotehnice, ci doar un ecran uriaș în fundal și lights foarte rafinate. A fost clar: System of a Down nu are nevoie de artificii pentru a străluci. Melodiile lor, riff-urile lor atemporale și vocile puternice ale Serj Tankian și Daron Malakian ne fac să plutim și să revenim în timp. Pentru că da, System of a Down și-au atins obiectivul: să ne facă să ne întoarcem în tinerețe și să retrăim acea perioadă. Această epocă plină de nepăsare pe care am avut plăcerea să o regăsim joi seara doar prin puterea muzicii!
Loc
Stade de France
stade de france
93200 Saint Denis
Planificator de rute
