Ce este această ciudată fortăreață industrială care poate fi văzută la est de Paris, lângă Pantin?

De pe Canal de l'Ourcq sau de pe Périphérique, puteți vedea un loc imens și neobișnuit pe partea Pantin, care arată ca un castel fortificat și atrage o mare curiozitate. Este vorba de Grands Moulins de Pantin! Vă explicăm ce sunt acestea și istoria lor.

Mergând de-a lungul canalului Ourcq, este imposibil să nu observați aceste clădiri impunătoare din cărămidă, cu clopotnițe în vârf: Grands Moulins de Pantin. Construite în 1884 pentru a aproviziona Parisul cu făină și renovate de BNP Paribas în 2009, ele sunt martorele unei aventuri industriale spectaculoase și transformate în același timp. Sunteți pregătiți pentru o călătorie?

Grands Moulins de Pantin este o fostă moară de făină construită în 1884 pe canalul Ourcq, proiectată să macine până la 600 de chintale de grâu pe zi și să hrănească Parisul. Dominate de trei turnuri de cărămidă și de imense silozuri de beton, aceste clădiri au fost clasate din 1987. După ce operațiunile de măcinare au încetat în 2001, acestea au fost transformate în birouri moderne în 2009, păstrându-și în același timp sufletul industrial.

De ce aceste mori de vânt arată ca niște castele?

Estetica unică a sitului provine din arhitectura sa neo-regională din anii 1920, proiectată de Eugène Haug și firma Züblin: betonul, cărămizile și clopotnițele domină canalul. Prezența unei cazangerii mari, a unui siloz uriaș și a trei turnuri înalte conferă sitului aerul unei citadele industriale.

Ce se întâmpla acolo în secolele XIXᵉ și XXᵉ?

Situată la intrarea în Paris pentru a profita de legăturile cu canalul și calea ferată, moara măcina zilnic mii de chintale de grâu din regiunile Brie și Beauce. Locul a fost parțial distrus în timpul războiului din 1918, apoi reconstruit în anii 1920 și 1930, cu silozuri cu o capacitate de 130 000 de chintale.

De ce această transformare în birouri?

Activitatea minieră a încetat în 2001. BNP Paribas a cumpărat situl și a lansat un proiect de restaurare condus de Reichen & Robert și Jean-François Authier, care a durat până în 2009. Provocarea? Transformarea a 50.000 m² în birouri HQE (High Environmental Quality), păstrând în același timp volumele istorice: turnuri, silozuri, sala cazanelor transformată în cafenea.

Aceste mori reprezintă o transformare urbană spectaculoasă: de la industria grea la sectorul terțiar modern. Proiectul a favorizat o mai mare sinergie cu orașul: magazinele și transportul public au devenit mai dense, iar situl a primit eticheta de patrimoniu industrial și terțiar.

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.