A fost o vreme - nu cu mult timp în urmă - când a spune ora necesita un gest teatral: băgați mâna în buzunar, trageți de un lanț mic și scoateți cu mândrie ceasul de buzunar. Un ritual elegant... atât timp cât nu pilotai un avion. Aceasta era exact problema cu care se confrunta Alberto Santos-Dumont în 1904. Aviatorul brazilian, o adevărată vedetă a Belle Époque-ului parizian, își petrecea zilele survolând Bois de Boulogne cu dirijabilele și primele sale avioane.
Dar să scoată un ceas din buzunar pentru a-și cronometra zborurile nu este doar complicat, este și periculos! Așa că i-a încredințat problema sa prietenului său Louis Cartier, moștenitorul prestigioasei case de bijuterii fondate în 1847 de bunicul său. Cartier a conceput pentru aviator un ceas plat, ușor de citit, atașat la o curea de piele care putea fi purtată... la încheietura mâinii. O mică revoluție la acea vreme!
S-a născut Santos, comercializat din 1911, la fel ca Tonneau în 1906, simboluri ale îndrăznelii și modernității. Acesta a cucerit rapid parizienii, care au adoptat acest nou format, mult mai practic. Cu timpul, ceasul de mână a devenit un succes mondial, eclipsându-l pe strămoșul său, ceasul de buzunar. Cât despre Cartier, acesta tocmai semnase una dintre cele mai mari transformări din istoria orologeriei... demonstrând că, pentru a revoluționa lumea, uneori ai nevoie doar de un prieten cu probleme!
