La Paris, sub clădirea Radiodifuziunii, se ascunde un adăpost antibalistic din perioada Războiului Rece, o mărturie a vremurilor de tensiune și frică.

Pe malurile Senei din Paris, Casa Radio, renumită pentru forma sa circulară și studiourile de înregistrare, ascunde în subsolurile sale un buncăr antiatomic construit în timpul Războiului Rece, mărturie a temerilor privind securitatea din acea vreme.

Pe malul Senei, în vijigul al 16-lea din Paris, se află Casa Radiodifuziunii, un edificiu remarcabil prin forma sa circulară neobișnuită. Construit începând din 1952 pentru a găzdui serviciile radiodifuziunii franceze, astăzi acesta este asociat cu presa și scena muzicală. Însă, sub fundație se ascunde un element mai puțin cunoscut: un buncăr antiaerian nuclear, o relicvă a unei epoci marcate de amenințarea nucleară.

O clădire concepută într-un context geopolitic tensionat

Casa Radio a fost construită între anii 1950 și 1963, la solicitarea statului, pentru a aduna într-un singur loc toate antenele și serviciile tehnice ale radiodifuzorului public. Architectul său, Henry Bernard, a creat o clădire modernă și funcțională, adaptată nevoilor de centralizare a mass-media în perioada celor Trei Zile minunate.

Dar această perioadă coincide și cu perioada Războiului Rece, o epocă în care amenințarea unui conflict nuclear era luată foarte în serios de către state. În Franța, precum și în alte țări, clădirile considerate „sensibile” au fost uneori dotate cu adăposturi speciale, menite să protejeze personalul în cazul unui atac.

À la Maison de la Radio, plusieurs abris antiatomiques ont été aménagés dans les sous-sols à cette époque. Ces constructions en béton armé étaient conçues pour résister à une explosion nucléaire indirecte et aux effets des retombées radioactives. Leur objectif n’était pas de recevoir un grand nombre de civils, mais plutôt de garantir la continuité d’un service stratégique, en l’occurrence la diffusion nationale.

Acest tip de echipament nu era neobișnuit în clădirile publice construite în anii 1950 și 1960. El făcea parte dintr-o politică de apărare civilă, menită să asigure funcționarea infrastructurilor esențiale chiar și în situații de conflict.

O patrimoniu discret, rar vizitat de public

Subsolurile antiaerian ale Casa Radio nu sunt deschise pentru vizitare. Nu apar în traseele obișnuite alese pentru public în timpul tururilor ghidate, care se concentrează pe studiouri, spațiile tehnice și arhitectura vizibilă. Totuși, existența lor este atestată de mai multe surse ce menționează politicile de protecție aplicate în perioada construcției clădirii.

Prezența unui buncăr în această clădire amintește de preocupările pentru securitatea națională, având în vedere contextul geopolitic al vremurilor. Ea plasează Casa Radio într-o istorie mai amplă, aceea a infrastructurilor franceze concepute pentru a face față unui potențial risc nuclear — chiar dacă acesta nu s-a materializat niciodată.

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.