Anthony Hopkins revine într-un rol de referință cu Freud, the Last Confession, o dramă istorică regizată de Matt Brown. Bazat pe piesa lui Mark St. Germain, filmul prezintă o întâlnire fictivă între două figuri majore ale secolului XX: Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, și C.S. Lewis, scriitor creștin și viitor autor al Cronicilor din Narnia. Plasat în Londra în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, acest huis clos filosofic opune două viziuni asupra lumii într-un dialog intens și intim.
Freud, the Last Confession va fi proiectat în cinematografe începând cu 4 iunie 2025.
Confruntarea dintre Anthony Hopkins și Matthew Goode este dezvăluită în trailerul pentru Freud, the Last Confession, o poveste despre introspecție, credință și rațiune.
Sinopsis: În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, Sigmund Freud se refugiază la Londra împreună cu fiica sa Anna. Slăbit de boală, interesul lui Freud este reaprins atunci când descoperă că C.S. Lewis, un romancier creștin, l-a menționat în scrierile sale. Întâlnirea lor se transformă într-un duel verbal pe tema lui Dumnezeu, punând față în față două viziuni radical diferite ale lumii.
Regizat de Matt Brown, Freud's Last Session se înscrie în linia unor filme precum Les Heures sombres (Orele întunecate), Le Discours d'un roi (Discursul regelui) și Le Cercle des poètes disparus (Cercul poeților dispăruți): opere în care cuvintele primează asupra acțiunii, în care tensiunile se joacă în cuvinte, tăceri și priviri. Filmul imaginează o întâlnire fictivă între Sigmund Freud, interpretat de Anthony Hopkins, și C.S. Lewis(Matthew Goode), la Londra, în ziua intrării Regatului Unit în război, la 3 septembrie 1939.
Purtată de un dialog dens și de o atmosferă introspectivă, povestea explorează tensiunile fundamentale dintre credință și rațiune, știință și spiritualitate, moarte și moștenire intelectuală. Deși imaginară, confruntarea dintre Freud și Lewis se bazează pe fundamente istorice și filosofice solide, conferind filmului o dimensiune reflexivă care depășește cu mult cadrul său narativ.
Inima filmului este un dialog între două figuri majore ale secolului XX. Freud, aflat în exil și grav bolnav, îl invită pe Lewis să își confrunte gândirea atee cu cea a scriitorului creștin, reînnoit de credință. Schimburile lor de replici despre Dumnezeu, suferință, vinovăție și durere se întind pe parcursul unei zile, punctate de flashback-uri care ilustrează rănile lor din trecut: Lewis în fața războiului, Freud în fața bolii și a pierderii.
Aceste schimbări temporale, deși ilustrative, diminuează uneori fluiditatea narațiunii. Integrarea lor este lipsită de naturalețe, subminând echilibrul narațiunii și creând un fel de distanță emoțională față de public.
Din punct de vedere vizual, filmul își asumă originile teatrale: planuri fixe, cadre strânse, lumini discrete și o paletă de culori închise. Această sobrietate, menită să sublinieze intensitatea dezbaterii, poate, de asemenea, să întărească impresia de lentoare. Atmosfera este grea, aproape claustrofobică, iar unii critici s-au plâns că punerea în scenă este prea docilă, chiar austeră.
Coloana sonoră este minimalistă, accentuând cuvintele. Câteva elemente istorice - cum ar fi extrase radio din discursurile lui Hitler - amintesc contextul geopolitic anxios în care are loc această întâlnire.
Anthony Hopkins domină ecranul cu o interpretare nuanțată: un Freud autoritar, dar plin de îndoieli, a cărui durere fizică și frică de moarte îl fac mai uman. Matthew Goode, în rolul lui C.S. Lewis, este mai reținut. Personajul său, deși central pentru ideea filmului, rămâne subexploatat, uneori copleșit de statura lui Freud.
Un rol mai discret reprezintă însă una dintre adevăratele bogății ale filmului: Liv Lisa Fries o interpretează pe Anna Freud, singura fiică a lui Sigmund, ea însăși un psihanalist de top specializat în copii.
Personajul ei aparent secundar adaugă o dimensiune emoțională profundă, aproape tăcută. Anna întruchipează acea figură a fiicei strălucitoare din punct de vedere intelectual, dedicată în întregime tatălui său, supusă capriciilor acestuia și prizonieră a autorității sale.
Filmul schițează, fără a o explica direct, dependența emoțională și psihologică care a legat-o pe Anna de Freud. Este o relație de control la fel de revelatoare ca și dezbaterile teoretice și face ecou propriilor concepte ale lui Freud despre transfer și sublimare. În contrapartidă, C.S. Lewis, care evocă pierderea mamei sale ca pe un punct de ruptură spirituală, întruchipează o formă de eliberare de autoritatea părintească.
Astfel, Anna devine, prin tăcerile și gesturile ei de reținere, reflexia inconștientă a contradicțiilor lui Freud. Ea nu vorbește aproape niciodată, dar prezența ei este suficientă pentru a dezvălui latura emoțională și intimă a marelui teoretician.
Filmul ridică întrebări fundamentale, fără a răspunde neapărat la ele: este credința un refugiu? Este rațiunea suficientă pentru a consola? Are suferința un sens? Freud și Lewis se confruntă fără să se anuleze reciproc. Filmul nu se pronunță niciodată, preferând ambiguitatea demonstrației, într-un stil care îi va atrage pe cei care iubesc filmele care vorbesc și reflectă.
Freud, ultima confesiune va fi pe placul fanilor turnirurilor verbale, al celor pasionați de filosofie și psihanaliză și al publicului care apreciază adaptările teatrale intime și cerebrale.
Pe de altă parte, spectatorii care caută un ritm constant, o tensiune dramatică puternică sau o regie mai plină de viață riscă să se plictisească. Acest film necesită concentrare și dorința de a asculta.
La intersecția dintre intelectual și intim, Freud, ultima confesiune este o lucrare pe cât de sobră, pe atât de densă. Deși uneori îi lipsește suflul narativ și elanul vizual, poate captiva prin calitatea interpreților săi și relevanța întrebărilor sale. În spatele figurii monumentale a lui Freud, filmul reușește să-i arate defectele, punctele oarbe și ecourile umane ale teoriilor sale.
Ce filme să vedeți la cinema în iunie 2026?
Aflați ce este nou la cinema în iunie 2025, cu filme care rulează în cinematografe, proiecții și ore de proiecție în apropierea dumneavoastră. [Citeşte mai mult]
Ghid de filme dramatice: opere care rulează în prezent în cinematografe și lansări viitoare, cu date, știri și actualizări regulate. [Citeşte mai mult]
filme de văzut astăzi în cinematografele din Paris și din regiunea Île-de-France. [Citeşte mai mult]
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
Ce filme să vedeți la cinema în iunie 2026?
Drame de văzut la cinema: emoții și povești intense
Ce film să vedeți astăzi la cinema? Ideile noastre pentru proiecții
