Regizorul François Ozon semnează o nouă adaptare a romanuluilui Albert Camus cu L’Étranger, un dramă filmată în alb și negru care transpune povestea în Algeria de la sfârșitul anilor 1930. Filmul îi reunește pe Benjamin Voisin, Rebecca Marder, Pierre Lottin, Denis Lavant și Swann Arlaud.
Descoperă primele imagini în trailerul oficial:
Coloana sonoră este compusă de Fatima Al Qadiri, cunoscută pentru colaborarea sa cu Mati Diop la Atlantique. Produsă de Milan Records, ea combină sunete electronice și instrumente clasice. Albumul va fi lansat în paralel cu filmul, pe 29 octombrie 2025.
L’Étranger
Film | 2025 | 2h00
Lansat în cinematografe pe 29 octombrie 2025
Titlu original: L’Étranger
Naționalitate: Franța
Adaptarea lui Albert Camus pentru cinema este o provocare riscantă. Cu L’Étranger, François Ozon se confruntă cu un text considerat imposibil de adaptat și alege calea sobrietății: o filmare în alb și negru, în format 4/3, o regie milimetrică a actorilor și o scriere vizuală centrată peabsurd mai degrabă decât pe psihologie. Prezentat în competiție la Mostra de Veneția 2025, filmul își asumă o rigurozitate fidelă spiritului romanului.
Situată în Alger, în 1938, povestea îl urmărește pe Meursault, un angajat discret a cărui viață se schimbă radical după un eveniment tragic petrecut pe o plajă. Ozon filmează acest om fără emoții, detașat de lumea care îl înconjoară. Povestea, alcătuită din gesturi banale și tăceri, arată un om care trece prin evenimente fără a încerca să le dea un sens.
Filmul a fost turnat în principal în Franța și Maroc, în decoruri care recreează o atmosferă mediteraneană pură. Alb-negrul asociat cu un format restrâns nu are nimic retro: el ordonează percepția. Lumina devine un element dramatic, copleșitoare pe plajă, tăioasă în sala de judecată, dezvăluind o lume clară, dar fără căldură.
Benjamin Voisin îl interpretează pe Meursault cu o precizie rară: dicție calmă, privire absentă, gesturi simple. Ozon preferă să observe decât să comenteze. Cadrele fixe, travellings lente și dialogurile minimaliste transmit aceeași idee: lumea se desfășoară, dar nimic nu are cu adevărat sens. Montajul rafinat și sunetul înăbușit întăresc această impresie de așteptare suspendată, în care totul pare în același timp obișnuit și inevitabil.
Absurdul pătrunde fiecare moment al filmului. Cele mai simple gesturi – a fuma o țigară, a face baie, a răspunde la o întrebare – devin acte fără importanță aparentă. Filmul prezintă un om care nu crede, nu pledează, nu încearcă să convingă. Ultima confruntare cu preotul, apoi această frază adresată Mariei: „Dacă și tu ai fi murit, nu m-ai mai interesa, e normal”, rezumă această viziune asupra lumii: o privire lucidă, aproape indiferentă, asupra vieții și a morții. Aici filmul atinge punctul culminant: în modul în care filmează lipsa explicațiilor, vidul acceptat ca o formă de adevăr.
Prezentat ca un dramă literară, filmul rămâne fidel spiritului textului: între reflecție filosofică și observarea vieții cotidiene, Ozon privilegiază senzația justă, ritmul lent, claritatea imaginilor. Această operă se adresează spectatorilor atrași de cinemaul de autor, adaptările clasicilor și filmele introspective. Poate deruta pe cei care caută un dram mai expresiv, dar îi va seduce pe cei care apreciază cinemaul care lasă loc tăcerii și gândirii.
Pe scurt, L’Étranger conferă tăcerii o textură șiindiferenței un chip. Un film cu o regie precisă și stăpânită, în careabsurdul devine adevăratul limbaj al cinematografiei.
Pentru a afla mai multe, descoperiți și selecția noastră de noutăți cinematografice din luna octombrie 2025, lansările săptămânii și ghidul nostru cu filmele biografice aflate în prezent în cinematografe.
