Hurlevent, adaptare a romanului Les Hauts de Hurlevent de Emily Brontë semnată de Emerald Fennell, ajunge în achiziție digitală pe 11 iunie 2026, apoi în VOD pe 17 iunie 2026. Lansat în cinematografe în Franța pe 11 februarie 2026, acest drame romantique, purtat de Margot Robbie, Jacob Elordi și Hong Chau, propune o reinterpretare gotică, pop și senzorială a clasicului lui Emily Brontë.
Țipătul furtunii
Film | 2026
Disponibil pentru achiziție digitală pe 11 iunie 2026
Disponibil în VOD pe 17 iunie 2026
A intrat în cinema pe 11 februarie 2026
Dramă romantică | Durata: 2h16
Regia: Emerald Fennell | Cu Margot Robbie, Jacob Elordi, Hong Chau
Titlul original : Wuthering Heights
Naționalitate : Regatul Unit / Statele Unite
Clasificare : Toate grupele de vârstă
Regizat și scris de Emerald Fennell, Hurlevent readuce în prim-plan relația tulburătoare dintre Cathy Earnshaw și Heathcliff. Legătura lor se transformă într-o succesiune de tensiuni emoționale, modelate de obstacole familiale și sociale. Evoluția poveștii subliniază impactul acestei pasiuni asupra mediului înconjurător.
Intriga analizează sentimentele distructive care îi unesc pe cele două personaje. Atractia lor alimentează o spirală marcată de despărțiri, reuniuni, răzbunare și efectele durabile care se răsfrâng asupra mai multor generații.
Această nouă disponibilitate le permite fanilor să descopere sau să revadă filmul în confortul propriei case, după ce a fost lansat în cinematografe. Warner Bros. Home Entertainment anunță, de asemenea, o serie de bonusuri pentru edițiile fizice: Moștenirea iubirii și a nebuniei, Fiii dorinței, Construcția unui vis febril precum și comentariile regizoarei Emerald Fennell.
Warner Bros. Pictures prezintă filmul ca o interpretare îndrăzneață a romanului lui Emily Brontë. Proiectul este produs de Emerald Fennell, Josey McNamara și Margot Robbie. Tom Ackerley și Sara Desmond asigură producția executivă. Filmările se bazează pe colaborări cu regizoarea, printre care Linus Sandgren la imagine, Suzie Davies la direcția artistică, Victoria Boydell la montaj și Jacqueline Durran la costume. Muzica originală include piese compuse de Charli XCX.
Această versiune evidențiază decoruri naturale, o atmosferă încărcată dramatic și o abordare contemporană a narațiunii. Temele vizează iubiri împiedicate, violența emoțională, dorința, dependența afectivă și dificultatea personajelor de a scăpa de destinul lor.
Opinia noastră despre "Hurlevent" :
Cu Hurlevent, Emerald Fennell își asumă frontal una dintre punțile cele mai fierbinți ale literaturii britanice, nu pentru a propune o adaptare reverențioasă, ci pentru a extrage din ea o experiență în primul rând sensorială, carnală și viscerală. De la primele imagini, filmul își trasează direcția: stânca devine teren al pulsionalității, corpurile se predau desfrâului, iar regia caută mai mult să provoace simțuri decât să povestească. Sărbătoarea celor spânzurați care deschide narativul funcționează ca un manifest estetic: excesul aici nu este o deviere, ci o linie de conduită.
Această abordare, profund ruziană, infiltrează întregul film. Fennell pune pe primul plan intensitatea emoțională și suprafața senzațiilor în detrimentul rigurozității narative sau a complexității sociale a romanului lui Emily Brontë. pasiunea dintre Cathy și Heathcliff este filmată ca o obsesie toxică, alimentată de un ego meșurat prost, de răzbunare și de poftă brută, riscul fiind acela de a goi povestea de dimensiunea sa tragică și politică. Filmul nu caută să analizeze: năpădește, depășește, saturează imaginea și sunetul.
Din punct de vedere formal, Hurlevent impresionează totuși fără dificultate. Fotografia magistrală a lui Linus Sandgren sublimează peisajele sălbatice, decorurile și costumele, mereu puse în valoare de o lumină aproape picturală. Fiecare plan pare gândit ca o imagine iconică, uneori la limita ilustrației, dar întotdeauna sumptuous. Coloana sonoră, gutturală și omniprezentă, învăluie filmul într-o atmosferă opresivă, amplificând senzația unui vertij senzual prelungit, mai degrabă decât a unei narațiuni structurate.
Această debordare estetică reprezintă totodată forța și limita filmului. Dacă nu poate fi negată puterea atractivă a acestei regii luxuriante, la final rămân totuși puține lucruri. Emoția este imediată, aproape fizică, dar îi lipsește persistența în timp. Întunecarea morală, violența socială și cruzimea generațională care dau radicalitatea romanului sunt aici reduse la plan secund, absorbe în „melodramatizarea erotică” care preferă șocul imaginilor în dauna grosimii mesajului.
Hurlevent se adresează înainte de toate unui public sensibil la opere excesive, la reinterpretări pop și la obiecte cinematografice care îmbrățișează too much ca gest artistic. Spectatorii în căutare de o experiență imersivă, purtată de muzică, fotografie și o iconografie deliberat contemporană, vor găsi un film hipnotic, uneori fascinant, niciodată călduț. Cei atrași de maniera provocatoare a lui Fennell în lucrările anterioare vor recunoaște aici o coerență a vocii regizorale.
În schimb, cititorii atașați de complexitatea literară a Hauts de Hurlevent, de critica socială și de violența morală riscă să se simtă fără drepturi. Filmul nu caută să dialogheze cu textul: îl traversează, îl transformă, uneori îl golește de substanță. Finalul, puțin întins, întărește senzația unui obiect care se abandonează propriului vertij fără să știe întotdeauna cum să iasă.
O operă profund divizantă, Hurlevent este mai degrabă o recalibrare radicală decât o adaptare. Sublim de privit, tulburător din când în când, adesea frustrant în fond, filmul confirmă gustul lui Emerald Fennell pentru experiențe senzoriale extreme. Un gest de cinema îndrăzneț, dar neuniform, care va provoca o diviziune durabilă între cei care se lasă purtați de furtuna senzațiilor și cei care vor regreta că în inima acestei furii vizuale tragismul Brontë a pierdut o parte din întunecimea și profunzimea sa.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
