Ali Cherri: Astăzi e în regulă, expoziția dintre cinema și sculpturi la Palais de Tokyo

Cinematograful își depășește limitele ecranului cu Today is OK, expoziția lui Ali Cherri de la Palais de Tokyo, între 21 octombrie 2026 și 14 februarie 2027. În jurul filmului La Sentinelle, cu Nahuel Pérez Biscayart și Éric Cantona, operele sculpturale și instalațiile pun sub semnul întrebării fragilitatea soldaților și efectele războiului.

Și dacă un soldat ar coborî de pe soclu pentru a ne confrunta cu amintirile noastre de război? Este invitația pe care o face Today is OK, noua expoziție a Ali Cherri la Palatul de Tokyo, din 21 octombrie 2026 până la 14 februarie 2027. Artistul și regizorul franco-libanez reunește cinema, sculpturi și instalații pentru a examina efectele războiului asupra individului. În centrul proiectului, filmul său La Sentinelle servește drept punct de plecare pentru un parcurs care interoghează reprezentările autorității și ale eroismului.

Prezentat la Festivalul de Cannes 2026 și coprodus de Palais de Tokyo, filmul îl aduce în prim-plan pe Lafleur, un soldat francez care traversează o zi de sărbătoare națională. Datoria militară apasă asupra lui, în vreme ce deplasările sale și întâlnirile nocturne fac ca narațiunea să se-mbină între vis și realitate. Nahuel Pérez Biscayart și Éric Cantona figurează în distribuția acestei opere, iar o escapadă într-un bar-cabaret deschide, printre altele, o scurtă evadare în cotidianul personajului.

Expoziția prelungește aceste întrebări în spațiu. Din decoruri, sculpturi și instalații însoțesc filmul și estompează granițele dintre ceea ce pare real și ceea ce aparține regiei. Ali Cherri se interesează de figura paznicului, de pregătirea pentru conflict și de modalitățile prin care corpurile își suportă rolurile impuse.

O sculptură monumentală inspirată de monumentele militare ocupă o poziție centrală în traseul expozițional. Artistul folosește acest vocabular oficial pentru a scoate în evidență vulnerabilitatea soldaților. Sub coordonarea curatorului Hugo Vitrani, proiectul permite astfel trecerea de la imaginea colectivă a luptătorului la fisurile unui individ, la ezitările sale și la posibilitățile sale de a fugi.

Ce devine un personaj atunci când rolul pe care i-l atribuie nu-i mai este destul? Tot din acest unghi putem privi Lafleur, acordând atenţie la ceea ce scapă discursurilor şi posturilor.

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.