Cronica zilei de 18 octombrie în Paris: Afacerea afișelor

În noaptea de 18 octombrie 1534, afișe care criticau cu vehemență slujba catolică au fost lipite în străzile Parisului de către protestanți. Afacerea Afișelor marchează un moment de cotitură în ciocnirile dintre catolici și protestanți și marchează sfârșitul atitudinii de împăcare a lui Francisc I față de reformatori.

În noaptea dintre 17 și 18 octombrie 1534, placardele huguenote care criticau aprins Sfânta Liturghie Catolică au fost afișate în mai multe orașe din Franța, printre care Paris. Afacerea placardelor marchează începutul persecuției protestanților sub domnia regelui Franisc I și prefigurează numeroasele războaie de Religie ce vor urma.

Încă de la începutul domniei sale, la 25 ianuarie 1515, regele François I nu acordă prea multă importanță conflictelor dintre catolici și protestanți care zdruncină țara și pare neutru față de Reforma, care marchează ruptura dintre Biserica Catolică Romană și bisericile protestante, dovedind o oarecare deschidere de spirit și neezitând să încheie alianțe cu protestanții din Germania și Elveția.

Începută în secolul al XVI-lea, Reforma protestantă se concentrează, în primul rând, asupra moralității clerului; la curtea Margaretei de Navarra, sora regelui, aceste noi idei au ecou fără ca suveranul să se îngrijoreze, ba chiar îl găsim protejând, împotriva clerului, primii protestanți ai Franței. Însă între anii 1527 și 1534, opiniile hughenote iau o altă turnură.

În noaptea de joi 18 octombrie 1534, în locuri publice din Paris și din mai multe orașe de provincie, precum Rouen și Tours, protestanții francezi au acoperit clandestin afișe - pe atunci numite placarde - cu intentie anti-catolică, la vedere tuturor. Un placard este chiar afișat pe poarta camerei regelui de la castelul Blois, în timp ce reședințele curții de la Orléans și Amboise sunt, și ele, pline de placarde.

Criticând cu asprime liturghia catolică, autorii acestor pamflete dezmint cu vervă învățătura despre transsubstanțierea în timpul Euharistiei, adică transformarea pâinii și a vinului în sângele și trupul lui Iisus în timpul sfintei slujbe, unul dintre stâlpii religiei catolice. Afisele intitulează astfel: "Articole adevărate despre grozavii, mari și insuportabilele abuzuri ale Sfintei Cine papale, inventate direct împotriva Cinei Domnului, singurul mijlocitor și mântuitor Iisus Hristos."

Acuzând ritualurile din timpul Sfintei Liturghii drept vrăjitorie și aruncând în fața papei, episcopilor, preoților și călugărilor eticheta de minciună și blasfemie, afisele sunt opera lui Antoine Marcourt, pastor francez cu inspirație calvinistă, exilat la Neuchâtel, în Elveția, unde le-a dat tipar. Afacerea Placardelor marchează prima manifestare a ostilităților dintre catolici și protestanți în Franța.

Pentru Francisc I, acest afront antipapist care aduce atingere instituției ecleziastice și monarhiei de drept divin marchează sfârșitul politicii sale de conciliere față de protestanți și susținătorii Reformei. Reacția regelui la acest delict de lèse-majesté care amenință autoritatea sa este rapidă și brutală: dorind să păstreze regatul de erezie, el declanșează o reprimare radicală împotriva „cei răufăcători din credință”, nu fără să-și fi mărturisit public credința catolică.

Numeroși huguenoti, suspectați a fi la originea placardelor, sunt arestați, încarcerați, judecați și executați pentru unii dintre ei, în timp ce alții fug rapid din Paris și din Franța, chiar în timp ce regele promite 200 de écus oricui va dezvălui autorii placardelor. Între două și trei sute de persoane sunt arestate, iar mai mulți sunt ardeți pe rug, printre care Antoine Augereau, acuzat că a tipărit placardele, sau Étienne de La Forge, prietenul juristului și reformatorului Jean Calvin — acesta din urmă fiind constrâns să se exileze în Basel pentru a scăpa de represalii.

Mai multe persoane din anturajul regelui, în special sora sa, Marguerite de Navarre, adeptă a ideilor reformatorilor și protectoare a lui Jean Calvin, sunt suspectate. Reprimarea continuă în ianuarie 1535 prin înființarea, la cererea lui François Ier, a unei comisii speciale, cu camera ardentă având misiunea de a interzice cărtile incitatoare la revoltă, în timp ce un edict interzice tiparul și închide librăriile, marcând primul act de cenzură de la invenția tiparului. La 21 ianuarie 1535, o mare procesiune expiatoare publică, organizată în străzile Parisului de Biserica Catolică și la care participă suveranul, se termină prin arderea pe rug a șase eretici.

În următorii 25 de ani, numeroase acte de violență îndreptate împotriva protestanților vor avea loc, deși moartea lui Francisc I, la 31 martie 1547, oferă un scurt răgaz în fața intoleranței. Însă încă din 1562, Franța intră în perioada sângeroasă a războaielor religioase.

Pentru a merge mai departe :

Știați că? De ce se numea cândva Place de Grève Place de l'Hôtel de Ville?
Cunoscută de mult sub numele de Place de Grève, actuala Place de l'Hôtel-de-Ville din Paris a cunoscut mai multe utilizări: ca port comercial, loc de execuție publică, apoi ca centru al puterii municipale din 1357. Descoperiți istoria sa! [Citeşte mai mult]