Știați că? Hotelul Félix Potin de pe strada Réaumur ascundea peste 200 de schelete în subsolurile sale.

Când treci pe la colțul dintre strada Réaumur și strada Sébastopol, te minunezi de fațada istorică construită cândva de Félix Potin, un magazin în care te întorci, ca să povestești, dar în care rămâi și tu, a priori... Acest fost sediu al brandului care a fost cândva primul magazin de mari magazine din Paris, acum Monoprix, ascunde o istorie macabră.

Povestea lui Félix Potin de Réaumur la Paris este o poveste fascinantă care îmbină comerțul, arhitectura și misterele istorice. Félix Potin, născut în 1820, și-a început cariera ca funcționar la o băcănie înainte de a-și deschide propria băcănie în 1844 în arondismentul 9 din Paris. Acest prim pas în lumea comerțului a pus bazele unei afaceri care va deveni emblematică pentru capitala franceză.

În 1860, marcând o expansiune semnificativă, Félix Potin a deschis un nou magazin pe Boulevard de Sébastopol, la colțul cu Rue Réaumur. Această adresă strategică, aleasă pentru că se afla pe noile străzi în stil Haussmann și în apropierea Halles de Baltard, a fost o dovadă a simțului comercial ascuțit al lui Potin. Magazinul Sébastopol, cu arhitectura sa impunătoare și gama sa diversificată, a devenit rapid un punct de reper în peisajul comercial parizian.

Magazinul de pe bulevardul Sébastopol, reconstruit în 1910, a reprezentat apogeul Casei Félix Potin. La acea vreme, compania avea mai multe sucursale în Paris și în împrejurimi, fiecare dintre acestea având sute de angajați. Clădirea, proiectată de arhitectul Charles Lemaresquier în stil neobaroc, se distinge prin grandoarea și opulența sa, reflectând prosperitatea companiei.

Acest fost magazin emblematic, în prezent Monoprix, a fost proiectat de arhitectul Charles Lemaresquier într-un stil neo-baroc izbitor. Fațada acestei clădiri istorice este un adevărat spectacol vizual. Partea inferioară a clădirii, deși modificată, își păstrează elevațiile eclectice și ornamentate, mărturie a fostei splendori a structurii. Supranumită"la Poivrière", datorită rotondei exuberante de colț, încununată de o cupolă mare, clădirea reflectă splendoarea și prosperitatea magazinelor lui Félix Potin în perioada lor de glorie.

Fațada combină iconografia clasică cu elemente mitologice și reprezentări idealizate. Ea prezintă console decorate cu coarne ale abundenței, ghirlande de fructe, vase, console cu motive de frunze și caduceu, simbolul lui Hermes, zeul comerțului. Picturile colorate din decor adaugă o notă de fantezie pietrei tăiate. Curbele neobaroce și sculpturile în relief accentuează caracterul somptuos de luxuriant al ansamblului.

Închiderea companiei Félix Potin s-a desfășurat în mai multe etape, marcate de schimbări semnificative în managementul și strategia companiei. După moartea fondatorului său în 1871, marca s-a extins sub conducerea văduvei și a copiilor săi. Cu toate acestea, începând din 1924, s-a instalat o perioadă de incertitudine cu cea de-a doua generație de moștenitori. Declinul a început în 1945, când a treia generație a preluat frâiele fără prea mult interes personal, ceea ce a dus la vânzarea companiei. În cele din urmă, confruntată cu o concurență tot mai mare în sectorul supermarketurilor, marca Félix Potin a dispărut în 1995.

Surpriza a venit în 2015, când se efectuau lucrări de renovare a magazinului Monoprix care ocupă acum spațiul. Muncitorii au dat peste o descoperire macabră: sute de schelete aliniate ordonat într-o groapă comună. Această descoperire surprinzătoare nu a fost un caz izolat într-un oraș atât de vechi ca Parisul, dar a provocat totuși o agitație considerabilă.

Cercetările extinse au dezvăluit că aceste rămășițe umane datează probabil din Evul Mediu. Situl, care a fost cândva cimitirul Spitalului de la Trinité, a scos la iveală straturi de oase umane pe mai multe niveluri, posibil depuse în urma unei epidemii.

Cimitirul Hôpital de la Trinité, înființat în secolul al XII-lea și distrus spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, era situat în zona din jurul străzilor Saint-Denis, Greneta, Guérin-Boisseau și bulevardul Sébastopol din Paris. Deschis în 1348, în timpul Marii Ciume, acest cimitir a fost un răspuns la inadecvarea Cimetière des Innocents pentru a găzdui numărul mare de cadavre, în principal de la spitalul Hôtel-Dieu. Capabil să adăpostească până la 600 de cadavre în fiecare dintre gropile sale mari, a fost folosit și în alte perioade tragice, în special în timpul masacrului Armagnacilor din 1418 și al epidemiilor de ciumă din 1428 și 1466.

În timp, utilizarea cimitirului Trinité a scăzut, ceea ce a dus la abandonarea totală a acestuia în 1678. Săpăturile efectuate de Institutul Național de Cercetări Arheologice Preventive (Inrap) au dezvăluit că nu toate rămășițele au fost mutate în catacombe, lăsând câteva gropi pe sit care nu au fost golite. Aceste cercetări au dezvăluit o dispunere organizată a cadavrelor, cu cel puțin două rânduri dispuse cap-coadă și un al treilea rând în afara limitelor săpăturii.

Această descoperire, care arată corpuri suprapuse pe cinci-șase niveluri fără semne de traume, sugerează că moartea în masă s-a datorat probabil unei epidemii și nu unui masacru. Astfel, Rue Réaumur Monoprix s-a deschis timp de câțiva ani cu un adevărat cimitir cu inima deschisă în subsolurile sale, știați?

Referințe :