Credeați că "Picpus " este doar un alt nume de stație de pe linia 6 a metroului parizian? Gândiți-vă din nou. Acest cuvânt neobișnuit, care sună ca o poreclă, ascunde de fapt o origine mult mai singulară decât pare. Undeva între o legendă medievală și o ipoteză toponimică, Picpus are un sens destul de original. Dacă acest nume ciudat ar proveni de la... un călugăr vindecător care a vindecat mâncărimile provocate de purici? Haideți să vă purtăm într-o călătorie istorică prin 12ᵉ arrondissement al Parisului.
Când a fost inaugurată la 1ᵉʳ martie 1909, stația se numea simplu Saint-Mandé, la fel ca bulevardul pe care se află. Dar în 1937, confuzia cu stația vecină Saint-Mandé - Tourelle de pe linia 1 a determinat RATP să redenumească stația. Aceasta a preluat astfel numele cartierului din apropiere: Picpus. Sobru, concis, dar mai ales... derutant. Pentru că cine sau ce este Picpus?
Există două explicații posibile în spatele acestui titlu. Conform legendei, povestea datează din secolul XVIᵉ. La acea vreme, o boală ciudată îi lovește pe locuitorii cătunului local: pe pielea lor apar tumori roșiatice și albe, care provoacă mâncărimi insuportabile. Un călugăr - al cărui nume s-a pierdut de-a lungul secolelor - aplică pe răni un unguent misterios. Și ce miracol! A doua zi, nu mai existau coșuri, nu mai exista durere. Oamenii erau ușurați.
Dar magia are o explicație mult mai pământească: unguentul călugărului nu era altceva decât un remediu împotriva puricilor. Așa a ajuns să fie poreclit "Pique-Puce", în aluzie la mușcăturile pe care le alina. Și prin alunecare fonetică, Pique-Puce a devenit Picpus, desemnând mai întâi cătunul, apoi cartierul și, în cele din urmă... stația de metrou.
Celălalt sens este mai rațional: unii lingviști avansează o ipoteză toponimică. Numele Picpus ar putea proveni dintr-o contracție latină: pic (pantă) și pud/pod (picior sau deal), evocând un relief geografic modest, dar marcat. Alții văd o origine celtică, întotdeauna legată de o elevație naturală. Mai puțin stâncoasă, dar plauzibilă.
Cireașa de pe tort: una dintre intrările în gară este împodobită cu o clădire Art Nouveau autentică, realizată de Guimard, clasificată ca monument istoric. Așadar, priviți în sus și admirați această bijuterie a patrimoniului parizian.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
