Supranumele “burtica Parisului” nu provine dintr-un slogan publicitar, ci dintr-o realitate foarte concretă: timp de secole, cartierul Les Halles a fost principalul punct de desfacere din capitală, acolo unde ajungeau în fiecare noapte alimentele menite să hrănească locuitorii Parisului.
În primul arondisment, chiar aproape de actuala Canopée, se ridicau niște pavilionuri metalice imense, ridicate în secolul al XIX-lea, în timpul domniei lui Napoleon al III-lea. Carne, pește, legume, brânzeturi, pâine… aici își aprovizionau comercianții marile stiluri de proveniență pentru a alimenta străzile Parisului cu produse proaspete.
De la prima oră a dimineții, atmosfera era plină de energie: toate străduțele din cartier vibrau de furnicarul vânzătorilor, cu țipete și negocieri aprinse, în timp ce miresmele îmbietoare de cafea proaspătă și croissante abia scoase din cuptor umpleau aerul… Cartierul trăia după bătăile stomacului parizienilor. Nu a trecut neobservat de scriitorul Émile Zola, care a surprins acest univers vibrant în romanul Le Ventre de Paris din 1873.
În perioada sa de maximă strălucire, Les Halles găzduia zilnic până la 20.000 de muncitori, într-un continuu carnival de camioane, măcelari, vânzători de pește și producători de legume. Aici se putea găsi absolut tot ce se mănâncă — și chiar mai mult decât atât. Locul era atât de central, atât de vital pentru inima vieții pariziene, încât porecla de „buric” s-a impus de la sine.
Însă această aglomerare de vieți avea și dezavantaje: condiții insalubre, supraaglomerare și poluare. Începând din anii 1960, Les Halles au fost treptat demolate și relocates către Rungis, unde ia naștere cel mai mare centru mondial de târg de produse proaspete.
Plein centre-ville, le départ du marché a créé un vide immense… qu’aujourd’hui, un quartier modernisé a su combler, mêlant centre commercial, espace vert, bibliothèque et centre culturel. La Canopée, inaugurée en 2016, symbolise cette évolution. Certes, les anciens pavillons de Baltard ont disparu — on en retrouve quelques vestiges à Nogent-sur-Marne — mais l’âme des Halles demeure gravée dans la mémoire collective des Parisiens.
Știați că? A mai rămas un singur vestigiu al fostelor Halles de Paris, în Nogent-sur-Marne
Singurul supraviețuitor al celor douăsprezece pavilioane din fier și sticlă proiectate de Victor Baltard pentru a moderniza inima comercială a Parisului, numărul 8 se află acum în Nogent-sur-Marne. Mărturie prețioasă a arhitecturii industriale a celui de-al Doilea Imperiu, din 1976 se bucură de o a doua viață ca loc de desfășurare a evenimentelor. [Citeşte mai mult]
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
Știați că? A mai rămas un singur vestigiu al fostelor Halles de Paris, în Nogent-sur-Marne
