Înainte de a deveni clădirea pe care o vedeți astăzi, Primăria avea un aspect complet diferit! Pe 24 mai 1871, în mijlocul insurgenței din Comuna din Paris, clădirea Primăriei a fost incendiată de către comuniști, pe măsură ce trupele versaillese înaintau spre capitală. În doar câteva ore, flăcările au mistuit întregul edificiu, distrugând atât structura, cât și conținutul său: arhivele municipale, biblioteca istorică și o mare parte din starea civilă a Parisului au fost înghițite de incendiu.
Prejudiciul este semnificativ, atât pe plan administrativ, cât și patrimoniu. Amplasat de la secolul al XIV-lea în același loc, pe Piața Primăriei, edificiul nu mai are aproape nimic în comun cu cel pe care parizienii îl cunosc astăzi: reconstrucția completă a clădirii a avut loc între 1874 și 1882, într-un stil neorenaștere inspirat din vechiul palat, însă fără a-și păstra materialele sau fundațiile originale.
Înainte de a fi distrus, Primăria exhiba o arhitectură remarcabilă, moștenită din Renașterea franceză. Ridicată în anul 1357, pe locul fostei "Casei cu Grilaje", această clădire servea drept reședință municipală pe malurile Senei. În secolul al XVI-lea, primul edificiu a fost înlocuit, la inițiativa lui Francois I, cu un palat proiectat de către arhitectul Domenico da Cortona, cunoscut și ca Boccador.
Finalizat în 1628, clădirea îmbina o fațadă cu pilastri, acoperișuri în mantog, și ornamente sculptate, specifice esteticii Renașterii târzii. La acea vreme, era un loc cheie al vieții politice pariziene, găzduind succesiv Comitetul de Salvare Publică, organisme revoluționare și, ulterior, guvernul provizoriu din 1830. Rolul său central în administrarea orașului îl transforma într-un simbol de proeminență într-un context de război civil.
Dans le mai 1871, un incendie dévastateur anéantit totalement l’édifice. Aucun des éléments structurels n’a pu être sauvé, ne laissant derrière que quelques décorations ornementales épargnées par le fléau. Aujourd’hui, il est encore possible de découvrir certains vestiges au Musée Carnavalet, dans le quartier du Marais, qui conserve notamment une porte sculptée d’origine, ainsi que des maquettes et des gravures illustrant l’aspect du bâtiment avant sa disparition.
Aceste obiecte permit vizualizarea aspectului Primăriei în starea sa înainte de incendiu: o clădire atât monumentală, cât și decorative, emblematică pentru istoria urbană și administrativă a Parisului. Reconstrucția trecutului Primăriei se bazează astfel pe documentele păstrate, mărturiile artistice și obiectele de epocă. Aceste elemente alimentează memoria unui loc emblematic, disparut în flăcări, dar a cărui siluetă continuă să bântuie poveștile patrimoniale ale capitalei.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
