Country is located in piața Concorde, une surprise pour les passants : il faut admettre qu'il peut être plutôt étonnant de croiser un obélisque égyptien d'une hauteur de 23 mètres en plein Paris. L'Obélisque de Louxor est l'un des monuments les plus emblématiques de la capitale, symbole des liens entre la France et l'Égypte.
Însă monumentul antic nu reprezintă doar o atracție turistică sau un gest diplomatic: deși pare simplu, acesta are o funcție secretă, ascunsă încă din 1999...
În acest an special, parizienii se pregătesc pentru trecerea în Anul Nou 2000. Astfel, pe 21 iunie 1999, de solstițiul de vară, au fost amplasați pavimenti în jurul Pieței Concorde, într-o formă circulară. Aceștia sunt înscripționați cu cifre romane, urmând ordinea unui ceas. Obeliscul din centrul acestui cerc servește drept indicator: în funcție de poziția soarelui, umbra obeliscului se mută și indică pavimentul numerotat, astfel oferind indicii despre ora pentru cei mai observatori.
Acest cadran solar uriaș permite, de asemenea, urmărirea curbelor solstițiilor și liniilor echinocțiilor, grație unor inserții din metal și cuie de bronz înfipte în asfalt. Desigur, sistemul funcționează doar atunci când soarele strălucește, ceea ce poate fi destul de rar în Paris, în funcție de sezon...
Totuși, fiți cu ochii în patru să nu vă prindeți cu întârziere: ora afișată de Obelisc nu corespunde întotdeauna cu ora oficială din Franța, mai ales vara, după schimbarea orei. Obelisc de la Louxor indică ora exactă doar în timpul solstițiilor de iarnă și de vară, precum și în timpul echinocțiilor. În restul timpului, mai bine să vă bazați pe ceasul personal.
Acest proiect de construire a unui cadran solar uriaș a fost pus în practică în 1999, însă ideea de bază are o istorie mult mai veche. Astrofizicianul Camille Flammarion, fondator al Societății Astronomice din Franța (SAF), a fost primul care a încercat să realizeze acest proiect în anul 1913. Planurile sale au fost întrerupte brusc de izbucnirea Primului Război Mondial. În 1939, arhitectul Daniel Roguet și Gabrielle Flammarion, văduva lui Camille, au reluat inițiativa de a crea acest cadran solar, ca omagiu adus memoriei astronomului. Din nou, un conflict mondial a pus capăt proiectului.
În cele din urmă, Denis Savoie (directorul planetariului de la Palatul Descoperirilor și președintele comisiei pentru cadrane solare din cadrul SAF) și Philippe de la Cotardière (jurnalist științific și fost președinte al SAF) au reușit să pună în practică această idee, la începutul secolului XXI.
