În 1849, Parisul asistă la o afacere la fel de macabră pe cât de inexplicabilă. În mai multe cimitire ale capitalei, în special în Montparnasse, morminte deschise, sicriile forțate și corpuri mutilate. Foarte repede, teama cucerește spiritele, iar presa populară transformă misteriosul profanator într-o creatură de coșmar. Numele de "Vampirul din Montparnasse" începe să circule, alimentând timp de câteva luni una dintre cele mai tulburătoare povești ale Parisului secolului al XIX-lea.
La fiecare descoperire nouă, zvonurile se amplifică încet-încet. Gardienii susțin că au zărit siluete în noapte, în timp ce ziarele vorbesc pe rând despre o ghul, un monstru sau un bărbat cu obiceiuri greu de explicat. Cazul afectează în principal cimitirul Montparnasse, dar Père-Lachaise este la rândul său touched de profanări. În lipsa unei explicații, imaginația face restul. Și chiar dacă Dracula nu va apărea decât în decenii, toate imaginile privind vampirul și mort-vivantul sunt deja bine instalate în minți.
Autoritățile, în cele din urmă, organizează o adevărată vânătoare de oameni. Ronduri nocturne, supraveghere intensificată și capcane sunt puse în practică pentru a surprinde făptașul. Un paznic ar fi tras chiar asupra unei umbre zărite lângă zidurile cimitirului, fără să reușească să-l prindă. Deznodământul apare în cele din urmă grație unui dispozitiv exploziv instalat pe o mormânt vizat în mod regulat. La scurt timp după aceea, un militar se prezintă cu o rană corespunzătoare celei provocate de capcană.
„Vampirul” misterios este identificat atunci: este vorba de sergentul François Bertrand. Arestarea lui pune capăt fanteziilor despre ființă supranaturală, însă cazul devine imediat și mai tulburător. Bertrand recunoaște mai multe profanări și descrie impulsuri care îl împingeau să pătrundă în cimitirele noaptea pentru a ataca cadavrele. Comportamentul său îi uluiește atât pe magistrați, cât și pe medicii chemați să se ocupe de cazul său.
Procesul lui François Bertrand marchează o cotitură, deoarece nu se limitează la a judeca degradările de morminte. Într-o perioadă în care psihiatria începe să caute cuvinte noi pentru a descrie anumite comportamente, medicii încearcă să explice faptele sale printr-o tulburare mintală. Dosarul este astăzi adesea citat printre primele cazuri de necrofilie analizate într-un mod relativ detaliat într-un cadru medical și juridic.
Privind înapoi, istoria „Vampirul din Montparnasse” vorbește tot atât despre un fapt divers cât despre o frică colectivă. Câteva morminte profanate, o presă înfierbântată după relatări spectaculoase și multe zone întunecate au fost suficiente pentru a naște un monstru în imaginarul parizian. În spatele legendei se afla însă un om real, al cărui proces avea să lase o amprentă durabilă în istoria criminologie și a psihiatriei.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
