Evenimentul zilei de 3 noiembrie la Paris: inaugurarea sediului UNESCO

Pe 3 noiembrie 1958, 81 drapele fluturau în fața unui edificiu extrem de modern, aflat la câteva sute de metri de l’École militaire. În prezența în special a președintelui Republicii René Coty, UNESCO își inaugurează oficial noul sediu la 7 Place de Fontenoy, în al 7-lea arondisment. Evenimentul marchează finalizarea a peste patru ani de lucrări și îi oferă în sfârșit o adresă definitivă unei organizații născute în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) a fost înființată în Londra în noiembrie 1945, într-un context dominat de ruinele materiale și intelectuale lăsate de război. Constituția sa, semnată de 41 de state, intră în vigoare la 4 noiembrie 1946, iar Parisul fusese ales încă din noiembrie 1945 să găzduiască sediul său. După câteva luni de tranzitie la Londra, serviciile sale se mută în fostul Hôtel Majestic, pe bulevardul Kléber, unde vor rămâne aproximativ doisprezece ani.

Această amplasare provizorie devine rapid prea îngustă pentru o instituție în plină expansiune. Între 1945 și 1958, numărul statelor membre a crescut de la câteva zeci la 81, iar conferințele, serviciile administrative și delegațiile solicită spații concepute special pentru funcționarea lor. Franța pune atunci la dispoziție un teren de aproape 3 hectare, ocupat anterior de o cazarmă, în Piața Fontenoy.

Proiectarea noului ansamblu este încredințată a trei figuri majore ale arhitecturii secolului XX: francezul Bernard Zehrfuss, americanul de origine maghiară Marcel Breuer, fost elev și apoi profesor la Bauhaus, și inginerul italian Pier Luigi Nervi, un virtuoz desăvârșit al betonului armat. Lucrările lor sunt analizate de un comitet internațional la care participă numeroși arhitecți dintre cei mai influenți ai epocii, printre care Walter Gropius și Le Corbusier.

Clădirea principală adoptă o spectaculoasă formă în Y, curând poreclită "steaua cu trei brațe". Ridicată pe 72 de stâlpi din beton, această structură permite o deschidere generoasă a birourilor către lumină, în timp ce scurtează distanțele între diferitele servicii. Planul său răspunde astfel atât unei logici practice, cât și căutării formei caracteristice mișcării moderne.

Alături se află clădirea conferințelor, recunoscută pentru acoperișul său plisat și pentru volumele sale sculpturale. Betonul devine aici el însuși un element arhitectural, Nervi folosind posibilitățile sale tehnice pentru a elibera spațiile interioare de numeroase elemente de susținere. O a treia clădire pătrată completează treptat ansamblul destinat delegațiilor permanente și organizațiilor partenere.

La deschiderea sa, clădirea reunește cuarțit norvegian, panouri de aluminiu fabricați în Belgia, echipamente americane sau lemn de tec din Birmania. UNESCO își prezintă noul sediu ca o realizare colectivă, capabilă să materializeze colaborarea pe care o promovează. Arhitectura este gândită și în dialog cu creația contemporană, numeroși artiști internaționali fiind invitați chiar înainte de inaugurare pentru a realiza lucrări pentru noile clădiri și grădinile lor.

Pablo Picasso a pictat în special La Chute d’Icare, o compoziţie vastă destinată unuia dintre spațiile interioare. Joan Miró şi ceramistrul Josep Llorens Artigas realizează două ziduri monumentale, în timp ce Alexander Calder îşi instalează mobilul Spirale. Din operele Jean Arp, Henry Moore şi Alberto Giacometti se alătură treptat sitului. Această politică artistică dă naştere unei colecţii care astăzi numără peste o mie de opere!

• Citește și el
• Cum să vizitați sediul UNESCO, o capodoperă a arhitecturii moderne din Paris?
• Patrimoniul imaterial al umanității: comorile Parisului și ale regiunii Ile-de-France clasificate de UNESCO
• Know-how-ul parizian și monumentele care merită să fie înscrise în patrimoniul mondial UNESCO

Amenajarea grădinii japoneze a lui Isamu Noguchi, alcătuită din pietre, apă și plante, își încheie această viziune de a reuni arhitectură, artă și culturi ale lumii într-un ansamblu comun. Inaugurarea din 3 noiembrie 1958 precede cu doar câteva ore deschiderea celei de-a 10-a Conferințe generale UNESCO, care începe a doua zi în noile sedii. Casa Fontenoy devine astfel imediat un loc de negociere internațională, de conferințe științifice și de dezbateri despre educație, cultură și conservarea patrimoine!

Pentru a aprofunda subiectul:

Cum să vizitați sediul UNESCO, o capodoperă a arhitecturii moderne din Paris?
Cu clădirea sa uimitoare, în formă de stea cu trei brațe, sediul UNESCO este unul dintre cele mai aparte monumente din Paris. În interior se ascunde o colecție de artă excepțională, o grădină japoneză și mai multe spații de obicei rezervate diplomaților. O privire înapoi asupra istoriei acestui loc emblematic și asupra posibilităților de a-l vizita! [Citeşte mai mult]

Patrimoniul imaterial al umanității: comorile Parisului și ale regiunii Ile-de-France clasificate de UNESCO
Acoperișurile Parisului, baghetele, echitația, gastronomia... O serie de obiceiuri și deprinderi franceze sunt incluse de UNESCO pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității. [Citeşte mai mult]

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.