Nuremberg, drama istorică scrisă și regizată de James Vanderbilt, este difuzată pe Canal+ marți, 29 septembrie 2026, ora 21:10. Lansat în cinematografele din Franța la 28 ianuarie 2026, filmul reunește Rami Malek, Russell Crowe și Michael Shannon în jurul procesului intentat principalilor responsabili ai regimului nazist după cel de-al Doilea Război Mondial.
Inspirat din volumul documentar The Nazi and the Psychiatrist de Jack El-Hai, acest material urmărește perspectiva lui Douglas Kelley, psihiatru american însărcinat să evalueze sănătatea mentală a demnitarilor naziți încarcerați înainte de proces. Întâlnirea lui cu Hermann Göring, figura emblematică a regimului, se transformă treptat într-un duel psihologic.
Interpretat de Rami Malek, Kelley urmărește să stabilească dacă inculpații sunt apți să participe la proces. În fața lui, Russell Crowe îl întruchipează pe Göring, un personaj manipulator, carismatic și perfect conștient de amploarea politică a procesului său. Michael Shannon îl întruchipează pe procurorul Robert H. Jackson. Leo Woodall, John Slattery, Richard E. Grant și Colin Hanks completează distribuția.
Prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, apoi în competiție la Festivalul de San Sebastián, Nuremberg reia un moment fondator al dreptului internațional. Filmul confrontă organizarea judiciară a procesului cu o întrebare mai intimă: autorii crimelor de masă aparțin unei patologii anume sau reprezintă o capacitate umană obișnuită de a participa la groaza colectivă?
Opinia noastră despre Nurnberg:
Nurnberg surprinde un moment definitoriu al secolului XX, când lumea, încă șocată de amploarea crimelor naziste, încearcă să dea socoteală pentru faptele inimaginabile ale acesteia. În loc să ofere o reconstituire exhaustivă a procesului, filmul adoptă o abordare mai concentrată, aproape vertiginoasă: cea a expertizei psihologice a acuzaților, în special a lui Hermann Göring.
Prin această lentilă, narațiunea interoghează mai puțin mecanismele judiciare, ci însăși natura umană, în cele mai tulburătoare fațete ale sale, punând în față o întrebare care îngheață sângele: acești oameni sunt atât de diferiți de noi, sau extrem de asemănători? Filmul evoluează cu un rafinament clasic, dar niciodată inert, alternând scene de audiență, confruntări tensionate și momente mai intime, cu un ritm care menține atenția spectatorului de la început până la sfârșit.
Mai ales, profită de contextul istoric iminent — procesul are loc imediat după război, când lumea abia începe să conștientizeze existența lagărelor de concentrare și exterminare — pentru a crea o stare de urgență morală: se judecă în timp ce înțelegerea se forjează încă, în șoc și uimire.
Reconstituirea istorică se ridică cu demnitate la nivelul provocării, explicați fără amanetări inutile, credibilă în decoruri, costume și detalii de protocol, fiind suficient de bine conturată pentru ca perioada să nu pară doar o muzeu, ci o rană deschisă. Din punct de vedere vizual, Nurnberg se evidențiază prin calitatea fotografiei și a iluminatului: interioruri întunecate și precis sculptate, care pun în valoare fețele actorilor și creează o atmosferă de joc de lumini și umbre, unde adevărul nu răsare niciodată fără rezistență, într-o sobrietate elegantă, fără artificii.
Dar, în cele din urmă, actorii conferă filmului forța sa adevărată. Russell Crowe dă o interpretare carismatică, inquietantă, a lui Hermann Göring, capabil să treacă de la o aparență amicală, calculată, la o violență simbolică care umple cadru; o prestație unică, un pic suprarealistă pentru unii, dar care spune ceva despre monstruozitatea obișnuită: această capacitate de a ocupa spațiul, de a seduce, manipula și de a-și construi propria poveste.
Alături de el, Rami Malek creează un portret al unui psihiatrul mai introvertit, atât observator, cât și prins în propria descoperire: un om în căutarea semnelor de devianță, inumanitate și inadaptare, ajungând până la o confruntare cu cele mai incomode concluzii. Pentru că, dincolo de thriller-ul istoric, tema principală a filmului este mai degrabă „cum” decât „de ce”: cum ajung indivizi aparent raționali, integrați social, să meargă atât de departe în orori — și cum se prăbușește ideea reconfortantă a unei diferențe radicale.
Nurnberg se adresează, în primul rând, spectatorilor sensibili la drame istorice și povești judiciare exigente, care preferă reflecția morală în fața acțiunii spectaculare. Cei care apreciază filmele de dialog, confruntările intelectuale și dilemele filozofice despre justiție, responsabilitate și memorie, vor găsi aici o lucrare densă, serioasă și provocatoare. Filmul cere atenție, ascultare și o anumită disponibilitate intelectuală, însă recompensează această investiție cu bogăția întrebărilor sale.
În schimb, cinefilii în căutare de un film de proces didactic, exhaustiv sau plin de momente tensionate, pot rămâne la distanță. Nurnberg nu urmărește efectul spectaculos sau simplificarea, și lasă intenționat deoparte o parte din complexitatea istorică, concentrându-se pe o perspectivă mai restrânsă. Propune, așadar, un discurs mai matur, curios și pregătit să accepte o abordare introspectivă, mai degrabă decât demonstrativă.
Unde unele critici văd o simplificare sau un scenariu prea clasic, Nurnberg compensează prin forța interpretării, rafinamentul formal și capacitatea de a transforma un capitol al Istoriei într-o experiență cinematografică captivantă și necesară, care amintește fără a impune. La final, plecăm cu senzația că am fost zguduiți — nu pentru că filmul pretinde că spune totul, ci pentru că îndrăznește să confrunte ideea cea mai inconfortabilă: nimic nu îi diferențiază fundamental de ceilalți oameni, și tocmai de aceea, vigilența nu este o opțiune.
Pentru a merge mai departe, află de asemenea selecția noastră de filme, seriale și emisiuni de vizionat la televizor în această săptămână, ghidul nostru pentru lansările pe toate platformele și selecția zilei Ce să urmărești astăzi în streaming.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
