Este 2°C pe termometrul tău, cerul este acoperit de nori gri, și totuși... încep să cadă zăpezi mari. Nu este o iluzie optică, ci un fenomen meteorologic bine cunoscut. Pentru mulți, zăpada înseamnă adesea zero grade, însă realitatea științifică este mai complexă. Frecvent, vedem precipitații de zăpadă care se mențin la sol chiar dacă temperatura ambientală este, din punct de vedere tehnic, peste punctul de îngheț.
Dar atunci, care este secretul pentru ca aceste cristale de gheață să nu se transforme în ploaie înainte să ne ajungă? Cunoscut sub denumirea de "zăpadă de încălzire" sau izoterma, acest fenomen se bazează pe o mecanică precisă. Iată cele trei motive principale care permit zăpezii să rămână până în apropierea noastră.
Zăpada nu se forme la nivelul trotuarului, ci la câțiva kilometri de înălțime, unde temperaturile sunt de obicei foarte scăzute, între -10°C și -20°C. Deși aerul cald aproape de sol este foarte subțire (numai câteva sute de metri), fulgii de zăpadă nu au timp să se topească complet înainte de a ajunge pe pământ. Astfel, cad sub formă de „zăpadă umedă” sau „supu”, dar tot rămâne gheață.
Cel mai surprinzător aspect este acesta. Pentru ca un fulg de nea să se topească, are nevoie de căldură. Dacă acesta cade într-un aer foarte uscat, o parte din zăpadă se va evapora direct. Acest proces de evaporare consumă energie și răcește instantaneu aerul din jurul fulgului. Astfel, fulgul își creează propria „bucată de frig” protejată, care îi permite să treacă prin zone cu temperaturi de 3°C sau 4°C fără să se transforme în ploaie.
Atunci când ninge intens, avalanșa masivă de fulgi reci începe să răcească stratul de aer cald prin care trec. Pe măsură ce se topesc, primii fulgi absorb căldură din aerul înconjurător. Treptat, temperatura aerului scade până aproape de 0°C. De aceea, adesea vedem o ploaie rece să se transforme rapid în ninsoare în doar câteva minute.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
