Rose Royal: Spectacolul lui Romane Bohringer la Studio des Champs Elysées

Intră într-un bar cu o armă în geantă și cu un trecut care apasă greu... Pe scena Studio des Champs-Élysées, Anne Charrier își împrumută vocea și prezența pentru Rose Royal, o adaptare liberă a nuvelei lui Nicolas Mathieu, din 12 septembrie 2025. În regia lui Romane Bohringer, spectacolul dă glas cuvintelor puternice ale autorului, întruchipate într-un monolog traversat de tăceri, gesturi suspendate și confidențe. Această partitură teatrală se bazează pe o structură sobră, cu vocea din off alui Éric Caravaca, scenografia lui Rozenn Le Gloahec și o punere în scenă menită să reflecte intimitatea textului.

Spectacolul solo al luiAnne Charrier este rodul unei colaborări strânse cu Romane Bohringer, care descrie această aventură ca pe o călătorie comună, impregnată de delicatețe și sinceritate. Muzica lui Benoît Delacoudre, coregrafia lui Gladys Gambie și light design-ul lui Thibault Vincent completează acest tablou deliberat degajat, centrat pe cuvintele directe, uneori abrupte, adesea profund emoționante ale femeilor.

Rose Royal : le spectacle de Romane Bohringer au Studio des Champs Elysées — ©François Fonty

O femeie, un bar, o armă

Rose are cincizeci de ani. Este frumoasă, știe ce înseamnă viața și, mai presus de toate, nu mai are nimic de așteptat. În geanta ei, un revolver. Este protecția ei, modul ei de a spune că nu va mai lăsa să i se întâmple nimic. Seara, bea la Royal, un bar ca oricare altul. Și apoi șocul. O bufnitură în stradă. Ușa se deschide. Intră un bărbat. E rănit, nu poate vorbi, are sânge pe cămașă. Are mâini frumoase. Numele lui este Luc.

Acest punct de plecare aproape cinematografic deschide o poveste plină de banalitate și tensiune, în care o întâlnire dă peste cap traiectoria unei femei. Prin Rose, spectacolul evocă o întreagă generație: cei care au crescut cu promisiunea emancipării, dar s-au lovit de brutalitatea realității. Textul se concentrează pe detalii, senzații și ezitări, dezvăluind treptat contururile unei intimități în rezistență.

O voce pentru femeile libere și clarvăzătoare

Rose Royal se va adresa celor care iubesc portretele interioare, poveștile scurte, intense, în care fiecare cuvânt contează. Spectacolul se va adresa probabil unui public sensibil la temele feminine, la probleme de emancipare, singurătate, dorință și supraviețuire. Publicul curios de teatrul literar, în care textul este în centrul atenției, va găsi o formă sobră, concentrată, aproape minimalistă în punerea sa în scenă.

Pe de altă parte, acest spectacol nu este pentru cei care caută teatru spectaculos, cu multe dialoguri și personaje. Absența personajelor secundare, ritmul introspectiv și economia de mijloace scenice ar putea deruta fanii comediilor sau ai narațiunilor corale. Rose Royal se simte ca o scufundare într-un monolog întrupat, frontal, asertiv.

Un parcurs artistic coerent

Anne Charrier, care a coadaptat textul cu Gabor Rassov, revine la o formă mai intimă de teatru, după ce a navigat între televiziune, film și scenă, de la Maison Close la Berlin Berlin, trecând prin Le Canard à l'orange și En attendant Bojangles. Ea apără aici un proiect personal, maturizat în timp, animat de o puternică dorință de interpretare. Pentru ea, Rose este mai mult decât un personaj: ea este oglinda unei generații, a unei lupte interioare, a unei lucidități uneori violente.

Romane Bohringer, regizoarea spectacolului, îi calcă pe urme artistice. După ce a explorat scrisul de film cu L'Amour Flou, ea se întoarce la teatru pentru a însoți o voce feminină pe care spune că dorește să o transmită cu "sinceritate, simplitate și umanitate ". Alegerea acestei povestiri de Nicolas Mathieu, laureat al Premiului Goncourt 2018 pentru "Copiii lor după ei", își are rădăcinile într-un teatru al realului, în care poveștile personale reflectă eșecurile colective.

O femeie, o poveste, un moment suspendat

Rose Royal ne cufundă în viața unei femei aflate în pragul schimbării, între furia înăbușită și dorința de atașament. În acest spațiu psihologic închis, totul pare deopotrivă ținut împreună și gata să explodeze. Textul lui Nicolas Mathieu, adaptat fidel și liber pentru scenă, devine materia primă pentru un teatru al cuvintelor, sentimentelor și intimității. Purtat de un interpret angajat și de un regizor atent, spectacolul este ca un moment suspendat, între luciditate și poezie.

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.