Marți, 17 octombrie 1961, o manifestație pașnică nocturnă organizată la Paris de către Frontul de Eliberare Națională pentru independența Algeriei este reprimată foarte sever de către poliția vremii, la ordinul prefectului de poliție al Parisului, Maurice Papon. Între 30 și 200 de imigranți algerieni, potrivit istoricilor, sunt uciși și aruncați în Sena,
Octombrie 1961. De cinci luni, de la Acordurile de la Evian din aprilie, negocierile dintre Frontul de Eliberare Națională și guvernul francez merg bine pe tema independenței Algeriei, colonie franceză din 1830, și par să se apropie de rezultat cu perspectiva unui armistițiu și instaurarea unui stat algerian independent.
Însă la Paris climatului i se atribuie o notă otravitoare, iar confruntările dintre forțele de ordine și imigranți sunt aproape zilnice. Nominat în martie 1958 prefect de poliție al Parisului, Maurice Papon, fost prefect de Constantine, unde a înființat detașamentele operaționale de protecție a căror specialitate nu era altceva decât tortură, își propune să lupte cu mai multă hotărâre și cu o brutalitate nouă împotriva Federației Franței a Frontului de Eliberare Națională și aduce la Paris chinurile utilizate deja în Algeria.
Perchezițiile și arestările din cadrul comunității algeriene din Paris se intensifică în luna august 1961. În răspuns, FLN-ul organizează o serie de atentate care le ia viața a 11 polițiști francezi. Nivelul violenței se accentuează din ambele părți și Maurice Papon anunță că pentru o lovitură primită, polițiștilor li se ordonă să să dea zece înapoi.
La 5 octombrie 1961, un nou afront odată cu instaurarea unei interdicții de circulație în Paris pentru francezi musulmani din Algeria care au ordin să nu părăsească domiciliul în fiecare noapte între 20:30 și 5:30. Dispoziția este formulată astfel: „Este recomandat cu cea mai mare insistență lucrătorilor algerieni să se abțină de la circulația nocturnă în străzile Parisului și în periferia pariziană, și cu atât mai mult între 20:30 și 5:30 dimineața.”
Însă Frontul de Eliberare Națională nu gândește astfel. Considerând, pe bună dreptate, această interdicție drept rasistă, discriminatorie și arbitrară, FLN îndeamnă imigranții argelieni, bărbați, femei și copii, să participați pașnic pe 17 octombrie 1961, seara, împotriva interdicției de noapte instaurate cu zece zile mai devreme și pentru a cere independența țării lor.
Ei sunt mai mult de 20 000 de Algerieni care au răspuns apelului FLN de a demonstra și de a încălca ora de restricție. Manifestarea, liniștită și pașnică - FLN ordonând manifestanților să nu răspundă la nicio provocare - începe la ora 20:00. Adunați în piețele publice, protestatarii își strigă lozincile: « Nu restricției de noapte! » ; « Negociați cu guvernul interimar al Republicii Algeriene » ; « Independența Algeriei! » ; « Trăiască Frontul de Eliberare. »
Dar ordinele Ministerului de Interne sunt clare: trebuie, cu orice preț, să împiedicăm astfel de adunări. Se pornește atunci o noapte de groază, apogeul revoluției algeriene în Franța; un adevărat masacru comis de autoritățile franceze împotriva manifestanților algerieni.
Intr-o singură noapte, dintre cei 22.000 de manifestanți, 11.538 de algerieni au fost arestați în mod total arbitrar și transferați, cu autobuze pariziene puse la dispoziție pentru această ocazie, în mai multe campuri de detenție din Paris, precum Palatul Sporturilor, Parcul expozițional de la Porțile Versailles, stadioanele Pierre de Coubertin sau centrul de identificare de la Vincennes, unde au fost bătuți, supuși torturii și supuși interogatoriilor mai multe zile la rând de către autoritățile de ordine. Unii și-au pierdut viața.
La ieșirea din stațiile de metrou, loviturile și insultele se abat asupra imigranților cu o violență extremă; vânătoarea pe baza înfățisării a izbucnit, iar agresiunile rasiale durează toată noaptea. Pe străzi, în stațiile de metrou, forțele de ordine atacă și ucid cu premeditare zeci de protesters, iar poartă trupurile lor în Sena.
La răsăritul zilei de 18 octombrie 1961, ziarele relatează doar 2–3 morți potrivit poliției și între 44 și 64 de răniți. Ulterior se va afla că numeroși jurnaliști și fotografi prezenți în seara manifestației au fost reduși la tăcere de către prefectura de poliție; Libération și L'Humanité îndrăznesc să denunțe masacrul. Însă în zilele ce au urmat, zeci de cadavre au fost recuperate plutind pe Sena. Potrivit istoricilor, între 30 și 200 de algerini au murit în acea noapte.
În ciuda indignației numeroșilor membri ai parlamentului, printre care Gaston Defferre și Eugène Claudius-Petit, care solicită rapid înființarea unei comisii de anchetă, Maurice Papon își reafirmă sprijinul pentru poliția franceză, declarând că aceștia și-au îndeplinit datoria.
Multă vreme, Franța a trecut cu vederea acest eveniment de o violență rară, considerat de istoricienii britanici Jim House și Neil MacMaster drept cea mai violentă represiune de stat contemporană aplicată vreodată unei manifestații în stradă în Europa de Vest.
Va trebui să așteptăm până în 2001 pentru ca o placă comemorativă pe care este gravată "În memoria multor algerieni uciși în timpul represiunii sângeroase a demonstrației pașnice din 17 octombrie 1961" să fie amplasată de primarul de atunci, Bertrand Delanoë, pe Podul Saint-Michel, la câțiva pași de Prefectura Poliției, de unde au fost aruncați în Sena atât de mulți algerieni.
În 2012, președintele Republicii, François Hollande, va recunoaște pentru prima oară implicarea Franței în acest masacru, afirmând pe înserat: „La 17 octombrie 1961, algerienii care manifestau pentru dreptul la independență au fost uciși în timpul unei represiuni sângeroase. Republica recunoaște lucid aceste fapte. La 51 de ani de la această tragedie, adresez omagiu memoriei victimelor.”
17 octombrie 1961: Războiul din Algeria, în plin Paris
La 17 octombrie 1961, la Paris: o demonstrație algeriană, un masacru colonial
Date și orar
Pe 17 octombrie 2026,
Loc
Stadionul Pierre de Coubertin
82 avenue Georges Lafont
75116 Paris 16
Planificator de rute
Accesibilitate
Mai multe informatii
Iconografie: Antet: Jean Texier/Mémoires d'Humanité - Archives départementales de la Seine-Saint-Denis Fotografia nr. 2: Manifestație a muncitorilor algerieni. Paris, 17 octombrie 1961 © Roger-Viollet Fotografia nr. 3: 17 octombrie 1961. Métro Concorde © Elie Kagan/Bibliothèque de documentation internationale contemporaine Foto nr. 4: Manifestanți algerieni reținuți la Puteaux, 17 octombrie 1961 - ©AFP Foto nr. 5: Prima pagină din Le Figaro, 18 octombrie 1961 Foto nr. 6: Placă în memoria algerienilor uciși, FSouici







































