Între vechiul sat și cartierele mai noi ale Cergy, pe malul drept al Oisei, acest parc cu copaci și această locuință discretă, cea a unei legende a teatrului și a cinematografiei, formează un refugiu de liniște într-un mediu astăzi foarte urbanizat. Locul este desemnat Patrimoniu de interes regional de către Regiunea Île-de-France, care îl vede ca un ansamblu patrimonial reprezentativ pentru istoria locală și cultura regiunii franciliene. Dar care este povestea acestui loc care a stat mult timp departe de priviri?
Numele lor evocă, desigur, pe Anne și Gérard Philipe, care au cumpărat proprietatea în 1954. Gérard Philipe, figură centrală a teatrului și cinema-ului francez din perioada de după război, iar Anne Philipe, scriitoare, au imprimat locului o amprentă durabilă, atât încâtastă zi poartă numele lor. Dar casa este mai veche: construită din piatră de talie în secolul al XIX-lea pe foste tratange de legume, face parte dintr-un sit care păstrează și vestigii ale Castelului de Vauréal și din istoria arboricolă a zonei la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Această casă încadrată în Patrimoniul de interes regional se distinge atât prin arhitectură, cât și prin atmosfera sa. Locuința este alcătuită dintr-un corp central, odinioară deservit de o scară în formă de potcoavă din fier forjat, înconjurat de două pavilionuri ușor proeminente și acoperit de acoperișuri în formă de coamă, prevăzute cu lucarne înalte. În fața ei, o alee largă, plantată cu castani, conduce către un parter decorat cu broderii florale. Locația are, de asemenea, un interes memoral important: cuplul a transformat casa în stilul anilor 1950, modificând în mod special ferestrele și fațadele, și a găzduit artiști și scriitori precum Jean Vilar, Agnès Varda, René Clair sau Georges Perros.
Situl spune în același timp mai multe epoci: cea a Cergy-ului dinaintea orașului nou, cea a unei case de artiști din anii 1950, apoi cea a unui patrimoniu gata să fie reinventat pentru publicul de azi. Vândute statului în 1973, casa și parcul său au devenit proprietatea comunei în 2000. De atunci, orașul susține un proiect de reabilitare menat să transforme locul într-un spațiu memorial, turistic, de creație și de educație populară.
În starea de azi, casa încă nu este redeschisă publicului (dar ni se spune că în curând va fi), în timp ce parcul este accesibil sporadic în cadrul unor evenimente culturale, iar activitatea de grădinărit și apicultură continuă. Așadar, așteptăm zilele însorite pentru a descoperi acest patrimoniu unic!
