Calendar istoric pentru 14 septembrie, la Paris: Olympe de Gouges publică Declarația drepturilor femeii

La 14 septembrie 1791, la Paris, Olympe de Gouges publică un text radical pentru vremea sa: Declarația drepturilor femeii și a cetățenelor. În 17 articole, ea solicită o egalitate deplină între sexe.

La 14 septembrie 1791, Olympe de Gouges publică la Paris Drepturile femeii, o broșură în care figurează Declarația drepturilor femeii și a cetățenilor. La doi ani după Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, femeia scriitoare reia metodic construcția acesteia pentru a evidenția o contradicție: cum să proclamăm drepturi „universale” fără a ține la o parte jumătate din populație de la cetățenia politică? În 17 articole, Olympe de Gouges împinge principiile din 1789 până la consecința lor logică și cere egalitatea în fața legii și egalitatea politică între sexe.

Momentul ales nu este întâmplător. Franța finalizează atunci elaborarea première Constitution écrite. Louis XVI a acceptat-o pe 13 septembrie 1791 și a depus jurământul a doua zi în fața Adunării. Révolution afirmă că a reconfigurat profund ordinea politică franceză, dar femeile rămân excluse de la sufragiu și de la reprezentarea națională. Ele participă la zilele revoluționare, frecventează tribunele și cluburile, redactează petiții, muncesc și contribuie la buget, fără a dispune de aceleași drepturi politice ca bărbați.

Éphéméride du 14 septembre à Paris : Olympe de Gouges publie la Déclaration des droits de la femme — Portrait d’Olympe de Gouges, femme de lettres et autrice de la Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, à la fin du XVIIIe siècle. Copyright : Domaine public – Collection Edmond de Rothschild / Musée du Louvre

Este tocmai această incoerență pe care o demonstrează Olympe de Gouges. Născută Marie Gouze în Montauban, în 1748, văduvă de foarte tânără, s-a stabilit la Paris, unde s-a impus în lumea literaturii și în dezbaterile publice. Dramaturgă, pamfletară și autoare politică extrem de prolifică, ea a militat deja pentru abolirea sclaviei, dreptul la divorț, libertatea de exprimare, precum și pentru diverse proiecte de reforme sociale. Revoluția îi oferă un teren politic pe măsura temperamentului său: ea publică numeroase broșuri, scrisori și afișe pentru a interveni direct în dezbaterile timpului său.

Cu Declarația drepturilor femeii și a cetățencei, metoda ei este de o simplitate înspăimântătoare. Olympe de Gouges preia structura Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului din 26 august 1789, dar înlocuiește universalul masculin cu o formulare care face femeile vizibile în mod explicit.

Din primul articol se stabilește principiul: Femeia se naște liberă și rămâne egală cu bărbatul în drepturi. Articolul 3 redefinește națiunea ca reuniune "a femeii și a bărbatului". Articolul 6 impune ca femeile și bărbații să poată participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea legii și să acceseze funcții publice în funcție de capacitățile lor. Articolul 13 extinde raționamentul pe plan fiscal: întrucât femeile contribuie la sarcinile societății, ele trebuie să participe și la distribuția locațiilor de muncă, a demnităților și a responsabilităților.

Olympe de Gouges nu cere doar o îmbunătățire a condiției femeilor, ci ridică problema cetățeniei însăși. Dacă drepturile sunt naturale și universale, pe baza cărui principiu putem exclude femeile?

Éphéméride du 3 septembre à Paris : L'adoption de la première Constitution française à Paris — Le roi Louis XVI prêtant serment à la Constitution devant l'Assemblée nationale, dans la salle du Manège des Tuileries, le 14 septembre 1791. Estampe de Joseph de Longueil d'après Jean-Michel Moreau. Copyright : CC0 Paris Musées / Musée Carnavalet – Histoire de Paris.

În această linie de gândire apare fraza care a devenit cea mai celebră din text. În articolul 10 se constată că "femeia are dreptul să urce pe schela execuției; ea trebuie să aibă totodată dreptul să urce la tribună". Formula poartă o forță aparte în Franța revoluționară: femeile sunt supuse acelorași legi Penale ca bărbații și pot primi aceleași condamnări, dar nu dispun de aceleași mijloace pentru a participa la elaborarea acestor legi.

La Declarația merge dincolo de simplul drept de vot. Olympe de Gouges abordează egalitatea în fața legii, accesul la funcțiile publice, proprietatea, libertatea de opinie și recunoașterea copiilor născuți în afara căsătoriei. În preambul, ea face apel direct către femei să conștientizeze situația lor și critică raporturile de dependență economică și juridică care structurează căsătoria. Ea își imaginează chiar un contract între bărbat și femeie destinat să organizeze mai echitabil bunurile și obligațiile lor!

Textul este precedat de o adresare deosebit de îndrăzneață către Marie-Antoinette. Olympe de Gouges îndeamnă regina să susțină cauza femeilor și îi sugerează că un astfel de angajament i-ar putea reda prestigiul. Demersul surprinde destul de bine singularitatea politică a autoarei sale: revoluționară în lupta ei pentru egalitate, ea nu este însă adeptă a unei Republici radicale și rămâne, de fapt, favorabilă unei monarhii constituționale.

Broșura include, de altfel, o indicație revelatoare: Declarația este propusă „de decretat de Adunarea Națională în ultimele sale ședințe sau în cea a viitoarei legislaturi”. Olympe de Gouges nu redactează doar un manifesto filozofic, ci își prezintă textul ca o răspuns politic direct la ordinea constituțională ce tocmai s-a instituit.

Apelul ei rămâne, din păcate, fără efect legislativ. Declarația nu este adoptată și femeile franceze vor trebui să aștepte mai mult de un secol și jumătate pentru a obține dreptul de vot, acordat prin ordonanța din 21 aprilie 1944, apoi exercitat pentru prima dată în alegerile municipale din 1945. Textul lui Olympe de Gouges își cunoaște însă o posteritate surprinzător de târzie: mult timp difuzat în mică măsură și pe scară largă uitat, el își recăpătă o poziție importantă în istoria drepturilor femeilor din secolul al XX-lea.

Soarta autoarei sale, ea însăși, se schimbă rapid odată cu radicalizarea Revoluției. Olympe de Gouges se opune violenței politice, se apropie de pozițiile girondine și o atacă în mod explicit pe Robespierre. Arestată în iulie 1793 după publicarea unui afiș considerat anti-revoluționar, este adusă în fața Tribunalului Revoluționar apoi ghilotinată la 3 noiembrie 1793, în Piața Revoluției, actuala piața Concordiei.

Cu doi ani înainte, ea scrisese că femeia care are dreptul să urce pe schela execuției ar trebui să poată urca și pe tribună. Posteritatea a asociat adesea această afirmație cu propria sa moarte, riscând să reducă Declarația la o formulă profetică.

Citiți integral Declarația drepturilor femeii și a cetățenilor

Pentru mai multe detalii:

Plimbare în Paris pe urmele marilor figuri feministe care și-au lăsat amprenta asupra istoriei
Mergeți pe urmele marilor femei și feministe care și-au lăsat amprenta asupra istoriei Franței, descoperind locurile intime și publice ale vieții lor în inima Parisului. [Citeşte mai mult]

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.