Ephemeride din 5 octombrie la Paris: magnificul cinema Le Louxor este salvat de la distrugere

În pragul împlinirii a 60 de ani, cinematograful Le Louxor obține protecția care îi va asigura supraviețuirea, pe 5 octombrie 1981. Printr-un ordin al Ministerului Culturii, fațadele și acoperișurile cinematografului incluse în inventarul suplimentar al Monumentelor istorice. Clădirea nu este încă părăsită și continuă chiar să proiecționeze filme încă 2 ani, dar viitorul său este deja destul de incert pentru ca această măsură să devină determinantă.

Le Louxor a fost inaugurat la 6 octombrie 1921, exact cu 60 de ani înainte, la o zi de distanță. La colțul bulevardului Magenta cu bulevardul de la Chapelle, clădirea se poate remarca în raport cu ansamblul rezidențial din vecinătate. Arhitectul său, Henri Zipcy, proiectează pentru omul de afaceri Henry Silberberg o sală destinată în exclusivitate cinematografiei, încă departe de norma începutului anilor 1920. Aproape 1200 de spectatori pot lua loc aici, în acest "Palatul cinematografiei".

O serie de mosaice policrome, scarabei, cobras, lotusuri, papirusuri și discuri înaripate transformă clădirea pariziană într-un templu fantasmagoric al Egiptului antic. Mosaicele sunt executate de casa Gentil și Bourdet, în timp ce Amédée Tiberti realizează o mare parte din decorul interior egipțizat.

O precizare vine să corecteze o idee răspândită: acest decor nu trebuie să se datoreze descoperirii mormântului lui Tutankhamon, care intervine abia în noiembrie 1922, la mai mult de un an după deschiderea cinematografului! Louxor face parte, de fapt, dintr-o egiptomanie europeană deja veche, pe care descoperirea arheologică va contribui apoi să o amplifice.

Aventura începe însă prost pentru promotorul său. Silberberg intră în faliment și moare în noiembrie 1921, la doar câteva săptămâni după inaugurare. Cinematograful își schimbă patronatul în 1922, apoi trece sub administrarea grupului Pathé la finalul anilor 1920. Odată cu apariția filmului sonor, sala este modernizată, iar o parte din decorul său interior original dispare sub noile aranjamente. Fațada, însă, păstrează o mare parte din vocabularul său spectaculos egiptean.

Timp de mai multe decenii, Louxor a rămas un cinematograf popular în cartierul Barbès. Actualități, documentare, momente muzicale, atracții (interpreți, acrobați și jongleuri)... Proiecțiile de cinema din anii 1920 puteau să dureze uneori peste 3 ore! După război, ca multe săli mari din cartier, localul trebuie însă să înfrunte scăderea progresivă a audienței și concurența nouelor divertimente.

Începând din anii 1970, programarea sa se distinge prin faptul că include, printre altele, filme egiptene, arabe și indiene, în acord cu o parte din publicul din cartier. Această specializare conferă Louxorului o identitate aparte, dar nu este suficientă pentru a stopa dificultățile sale economice. La începutul anilor 1980, în condițiile în care multe marile săli pariziene sunt transformate, împărțite sau distruse, soarta sa devine îngrijorătoare.

Este în acest context că intervine decretul din 5 octombrie 1981. Mobilizarea apărătorilor patrimoniului, printre care Francis Lacloche și Asociația lui Eldorado, precum egiptologii Jean Leclant și Jean-Marcel Humbert, contribuie la recunoașterea valorii arhitecturale a clădirii. Louxor este protejată în același timp cu mai multe alte săli de spectacole pariziene, printre care Rex, L’Eldorado și La Cigale.

Protecția rămâne însă parțială: din punct de vedere juridic, sunt înscrise fațadele și acoperișurile. Ea nu împiedică deci închiderea cinematografului nici transformările din interior. Dimpotrivă, face mult mai dificilă dispariția totală a clădirii. Dovada apare câțiva ani mai târziu: o autorizație de demolare este respinsă în 1985. Fără ordinul din 1981, intersecția Barbès ar fi putut pierde acel palat egiptean uimitor!

Cinema își întrerupe activitatea la sfârșitul anului 1983. Clădirea intră apoi într-o a doua viață, mult mai puțin cinematografică: întâi găzduiește La Dérobade, o discotecă din Caraibe, apoi Megatown, o mare discotecă gay. După eșecul acestor reconversii, Louxor se închide și treptat este părăsit la sfârșitul anilor 1980. Fațada sa protejată există în continuare, dar în spatele ei clădirea se degradează. O nouă bătălie începe atunci.

• Citește și el
• Le Louxor - Palais du Cinéma: un templu al celei de-a 7-a arte într-un cadru unic
• Unde să mâncați înainte sau după un film? Restaurante în jurul cinematografelor din Paris
• Cele mai bune planuri ale săptămânii între 5 și 11 octombrie 2026 în Paris și în Île-de-France

Asociațiile de cartier și apărătorii patrimoniului patrimoniului cer revenirea cinematografului. După mai mulți ani de mobilizare, Primăria Paris cumpără Louxor în iulie 2003. Se demarează studii patrimoniale, apoi un proiect de reabilitare încredințat arhitectului Philippe Pumain. Șantierul urmărește în special să regăsească spiritul decorurilor din 1921, creând în același timp 3 săli adaptate exploatării contemporane.

La 17 aprilie 2013, aproape 30 de ani după închiderea ca cinematograf, Louxor își primește din nou spectatorii. Sala sa mare poartă astăzi numele regizorului egiptean Youssef Chahine, în timp ce façades restaurées continuă să-și impună cobra, lotusuri și mozaicuri deasupra intersecției Barbès!

Pentru a merge mai departe:

Le Louxor - Palais du Cinéma: un templu al celei de-a 7-a arte într-un cadru unic
Renovat și inaugurat în 2013, Le Louxor cinéma strălucește în mijlocul arondismentului 10 din Paris cu arhitectura sa atipică, clasată ca monument istoric. [Citeşte mai mult]

Ce puteți face în cartierul Goutte d'Or, la Chapelle, Barbès-Rochechouart: Idei de ieșiri și adrese
Cartierele Goutte d'Or și Chapelle, la fel ca Barbès-Rochechouart, au o reputație proastă. Cu toate acestea, ele ascund locuri și activități interesante, așa că iată câteva recomandări în arondismentele 9 și 18 din Paris! [Citeşte mai mult]

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.