Bayadèrea lui Noureev la Opéra Bastille: un balet spectaculos, o capodoperă clasică - opinie

La Bayadère revine pe scena Operei Bastille, între 17 iunie și 14 iulie 2026, în versiunea semnată de Rudolf Noureev, unu dintre cei mai importanți coregrafi ai secolului XX și figură emblematică a casei. Creată la Paris în 1992, această producție reprezintă ultima sărutare a lui Noureev către publicul său și una dintre cele mai strălucitoare relecturi ale baletului clasic moștenit de Marius Petipa.

• Citește și el
• Recomandări pentru săptămâna 22–28 iunie 2026 în Paris și în Île-de-France

Un mare spectacol dansat, plasat într-o Indiă idealizată, se impune ca un pilon al repertoriului, îmbinând tablouri colective, dramă amoroasă și grație infinită. Într-un decor somptuos și simbolic, La Bayadère povestește istoria tragică a Nikiya, dansatoare sacră, și a lui Solor, războinicul promis fiicei rajahului. Înșelăciuni, gelozii și jurăminte încălcate se succed, până la celebrul Actul Umbrelor, culmea lirismului și a preciziei.

Această scenă, în care 32 de balerine în tutuuri albe își trasează în oglindă linii perfecte într-o penumbră vaporoasă, rămâne unul dintre momentele cele mai emblematice ale baletului clasic. Prin costumes strălucitoare, decoruri evocatoare și variații virtuose, lucrarea dezvăluie un întreg imaginar cu accente orientaliste, amplificat de muzica lui Ludwig Minkus.

La Bayadère se adresează unui public larg, de la adevărații fani ai Operei până la spectatorii aflați la prima întâlnire cu baletul. Pasionații de dans clasic vor regăsi rigurozitatea academică și amploarea spectaculoasă caracteristice stilului lui Noureev, în timp ce spectatorii preocupați de marile povești vizuale vor fi captivați de dimensiunea narativă și estetică a operei.

Parerea noastră

Din primul act tonul este stabilit: imersiunea este totală. Vizual, producția dezvăluie decoruri excepționale semnate Ezio Frigerio, ne poartă de la un templu indian misterios, unde focul roșiatic pulsează în ritmul muzicii interpretate chiar în fața noastră, până la interiorul opulent al unui palat oriental.

Costumele de Franca Squarciapino, fie superbe saris colorați, fie fuste vesele, fac diferența cu precizie între statut și caracterul personajelor, în timp ce dau o fluiditate impresionantă mișcărilor. Un ansamblu care onorează munca grandioasă a atelierelor Operei Naționale din Paris.

Fără ca vreun cuvânt să fie rostit, exprimarea dansatorilor - susținută în seara asta de Steaua Sae Eun Park (Nikiya) și Prim-balerinul Paul Marque (Solor) - transmite o încărcătură emoțională de o claritate uimitoare, adăugând la frumusețea tablourilor și la bogăția rolurilor, în special feminine.

Al doilea act se intensifică cu o intrare spectaculoasă a eroului pe un elefant articulat, deschizând calea unei serii de dansuri de celebrare și daruri. Aici artiștii virtuosi se dau în lături: piruetele uluitoare ale lui Solor sau zdruncinările Gamzatti (Inès Mcintosh), cu o precizie infinită, au tăiat respirația sălii.

Folosirea ingenioasă a obiectelor (evantaie, voaluri) insuflă o vitalitate nebună coregrafiei înainte de punctul culminant dramatic : solo-ul sfâșietor al Bayadèrei, care continuă să danseze grațios chiar și după mușcătura fatală a șarpelui.

Ultimul act ne cufundă într-o atmosferă profund diferită, mult mai melancolică și onirică. În fața unui decor ce amintește de o grădină de iarnă sau de o junglă misterioasă, se deschide celebrul Actul umbrelor, un adevărat act alb. Așezarea perfectă a tutu-urilor albe ce coboară scena evocă instant magia Lacul Lebedelor.

Dacă eleganța absolută a acestui tablou este minunată de privit, finalul, foarte clasic, poate părea puțin mai lung și dificil pentru spectactorul obișnuit. Lipsa culorilor și repetitivitatea geometrică a variațiilor individuale ale umbrelor întind tempo-ul și cer concentrare pentru a aprecia reprezentația în adevărata lumină. Totuși spectacolul se încheie cu o notă de poezie rară, după 2h55 de călătorie memorabilă spre marginile Orientului romantic, un moment suspendat într-o splendoare.

Două întreruperi despart cele trei acte, permițând publicului să se destindă și să savureze mai mult cele trei ore de balet, care pot părea o veșnicie pentru cei neobișnuiți cu acest tip de spectacole clasice. Toate datele nu sunt încă definitive; profitați de această oportunitate să prindeți ultimele bilete, La Bayadère fiind programată până pe 14 iulie.

În această perioadă caniculară, sala mare a Operei Bastille este bine răcită, nu uitați să luați un fular dacă sunteți sensibil! De asemenea, dat fiind timpul lung al baletului, este recomandat să fiți sătui în prealabil, deși există o mică ofertă de gustări pe locație.

Acest test a fost efectuat ca parte a unei invitații profesionale. Dacă experiența dumneavoastră diferă de a noastră, vă rugăm să ne anunțați.