Asta e dragostea: revenire la Bouffes-Parisiens în 2027 cu Josiane Balasko și Marilou Berry - opinie

Cu piesa piesă „Asta e dragostea”, Jean Robert‑Charrier o găzduiește pentru prima dată pe Josiane Balasko și Marilou Berry pe scenă, sub regia Julie‑Anne Roth. După o primă serie de reprezentații în 2026, piesa va reveni la Teatrul Bouffes‑Parisiens din 9 ianuarie până în 20 februarie 2027.

Ce să vedeți săptămâna aceasta la Paris? Piese de teatru și spectacole de neratat
Piese de teatru și spectacole de văzut săptămâna aceasta la Paris: comedii, dans, umor, magie, cabaret... Selecția noastră de evenimente de neratat. [Citeşte mai mult]

Frédérique ajunge în Ajunul Crăciunului acasă la fiica ei, Mathilde, prinsă de ani de zile într-o relație de violență domestică. Ea vrea să o ajute și să o scoată de acolo. Dar Frédérique este surprinzătoare, atașantă și uneori neîndemânatică, iar Mathilde, care a fost obișnuită cu dominația masculină încă din adolescență, este tentată, dar precaută. Tensiunea dramatică crește în această confruntare sensibilă, pe măsură ce mama încearcă să își elibereze fiica de o suferință moștenită, aproape genetică.

• Citește și el
• Cele mai bune oferte ale acestei săptămâni, între 27 aprilie și 3 mai 2026, în Paris și în Île-de-France

Opinia noastră :

Se pășește în Bouffes-Parisiens cu zâmbetul pe buze, convinși că vor asista la o comedie acidulată, susținută de două nume populare din teatru și film. Totul despre dragoste joacă cu această așteptare… ca apoi să o distrugă complet. Ce începe ca un vaudeville de Crăciun se transformă rapid într-un șoc emoțional. Unul dintre cele care lasă sala tăcută, în suspensie, aproape prea mică pentru a cuprinde tot ce se joacă pe scenă. Un șoc teatral despre violența în familie, profund deranjant și necesar, imposibil de neevitat.

Prima parte stabilește o falsă siguranță, care devine extrem de periculoasă. Într-o seară de Crăciun, Frédérique (Josiane Balasko) ajunge la fiica sa, Mathilde (Marilou Berry). În jurul unei mese rotunde, zboară bârfe, ironii și replici acide, cu adevărat savuroase. Balasko strălucește prin putere, ironie și o vervă viperină. În fața ei, Mathilde pare tristă, oarecum descurajată. Nimic alarmant… încă. Tensiunea se acumulează treptat, imperceptibil, și apoi devine insuportabilă: râdem cu poftă, apoi mai puțin, și în final, nu mai râdem deloc. La sosirea soțului, tăcerea se stabilește. Râsete nervoase. Disconfort. Și apoi, frică.

Atunci, piesa își dezvăluie adevărata esență. Mathilde purtătoare a unui trecut marcat de violență, martoră la bătăile tatălui asupra mamei, ajunge să repete același model. „Totul despre dragoste”, repetau ambii soți pentru a justifica ceea ce nu poate fi justificat. Mecanismul dependenței este expus cu o acuratețe cutremurătoare: scuze, vinovăție, negare. Violenta conjugală, fizică și psihologică, adesea ascunsă sau minimalizată, aici este prezentată fără filtru, în scene uneori dure, chiar șocante, dar care reflectă cu brutalitate realitatea.

A doua parte marchează o ruptură vizuală și emoțională puternică. Decorul se simplifică brusc, ca o dezbrăcare: nu mai există ornamente de Crăciun, nu mai există false aparențe. Adevărul se desprinde, clar și dur. Marilou Berry devine remarcabilă, adresându-se indirect audienței și victimelor potențiale din sală. Piesa capătă o dimensiune de prevenție și conștientizare. Sala, plină, rămâne mută până în ultimele lacrimi…

Este o piesă-preventivă profund emoționantă, care rămâne mult timp impregnată. Nu te lăsa păcălit de afișe sau de nume: nu e o producție ușoară, destinală, și poate fi dificilă pentru cei care au trăit violențe. Subiectul este serios, frontal, și poate stânjeni. O piesă intensă, utilă și esențială, pe care trebuie să o vezi neapărat… ca spectator avizat.