Știați că? Piața de Comerț din Paris a fost cândva un uriaș hambar de grâne.

Înainte de a găzdui Colecția Pinault și operele de artă contemporană, Bursa de Comerț era folosită pentru depozitarea… de grâu! O privire asupra uimitoarelor transformări ale acestui edificiu rotund situat în inima Parisului, între istorie, arhitectură și reinventare.

Este greu de crezut atunci când vizitezi astăzi expozițiile sale de artă contemporană, însă Bursa Comerțului a avut, mult timp, o funcție mult mai pragmatificată. În secolul al XVIII-lea, Paris căuta să asigure aprovizionarea populației cu cereale. În acest scop, a fost construită o clădire circulară chiar în inima orașului, în apropierea faimoaselor Halles, cunoscute atunci ca „Stomacult Parisului”: acest hambar de grâne era destinat să stocheze cantități uriașe de cereale, protejate de umiditate și de dăunători.

Ce « granar de grâne» din Paris, inaugurat în 1767, era unul dintre cele mai moderne ale epocii. Construcția sa cu formă rotundă era special concepută pentru o ventilație eficientă, crucială pentru păstrarea calității cerealelor. Se spune chiar că putea stoca până la 10 000 de tone de grâne – o siguranță pentru locuitorii Parisului în anii cu recolte slabe.

De la halle au blé… la Bursa de Comerț

Odată cu evoluția nevoilor capitalei, clădirea își schimbă înfățișarea. În secolul al XIX-lea, aici se instalează Bursa de Comerț, locul unde se negociază zahăr, cafea, bumbac sau cacao. Un dom de metal impresionant este adăugat, devenind un simbol al acestei noi epoci comerciale.

Aceasta a fost versiunea clădirii cunoscută de mulți Parizi până la sfârșitul secolului XX: un loc în care pulsa inima economiei și se făceau schimburi de materii prime. Însă, odată cu trecerea timpului, activitățile bursiere s-au mutat în alte locații, iar edificiul și-a pierdut treptat rolul inițial.

O bijuterie pentru arta contemporană

În 2021, Bursele de Comerț a început o nouă etapă, devenind un muzeu de artă contemporană. François Pinault și-a inaugurant propria sa fundație aici, după o amplă amplasare de restaurare realizată de arhitectul japonez Tadao Ando. Scopul? Să păstreze spiritul locului, adaptându-l totodată la cerințele artei moderne.

Astăzi, vizitatorii și curioșii se pot minuna în această locație, unde betonul brut și piatra veche conviețuiesc armonios. Deși nu mai depozitează griș de mult timp, spațiul rămâne o sursă de hrană pentru suflet — de data aceasta, pentru minte. În plus, restaurantul situat la ultimul etaj, la Halle aux grains, reprezintă chiar o ode adusă istoriei acestei clădiri!

Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.